Question

referat lb romana lostrita

Answer 1

Necuratul a rânduit de multă vreme o nagodă cu chip de lostriță care poate să se preschimbe într-o domniță ademenitoare. De la copii la pescari iscusiți, mulți oameni au căzut în mrejele ei și nu s-au mai întors. Înafară de un tânăr frumos și voinic pe nume Aliman, care nu crede în poveștile spuse de bătrâni, nimeni nu se mai apropie de lostrița blestemată.

Băiatul povestește adesea cele două momente în care a reușit să prindă peștele și să îl țină în brațe timp de câteva clipe. Obsedat de misterul care înconjoară lostrița, Aliman se jură că o va prinde într-o bună zi. Astfel, el devine "vameșul" apelor, străbătând râul Bistrița în lung și-n lat și ajungând chiar să doarmă pe maluri, să pescuiască mereu și să salveze alți oameni de la înec. În zilele în care lostrița i se arată, el consideră că are noroc. La petrecerile unde mai merge adus cu forța de fete, nu prezintă nici un interes pentru nimic altceva decat peștele necuratului.

Primăvara, după topirea gheții, o inundație îl face pe Aliman să se teamă că lostrița a fost spulberată. După Paști, o găsește din nou mai mare și mai ademenitoare ca înainte, cu forme femeiești. După ce încercările lui de a o prinde în capcană dau greș, el apelează la un vraci bătrân, mare descântător de pești; un soi de stăpân al apelor dintr-un sat sălbatic de pe Neagra. De acolo, Aliman se întoarce cu o lostriță de lemn care, pe dinăuntru, conține un alt peștișor sculptat. Aliman duce obiectul fermecat înapoi la râu și se leapădă de lumea lui Dumnezeu.

A doua zi are loc o inundație și băiatul salvează de pe o plută o fată blondă, bucălată și cu corp de bună înotătoare. Deși este singura supraviețuitoare, fata nu pare rănită sau speriată și cere de mâncare, motiv pentru care oamenii din sat și Aliman descoperă că are dinții ascuțiți ca fiarele. Aliman se îndrăgostește pe loc de ea și trăiesc împreună o iubire minunată. Oamenii spun că ea ar fi lostrița preschimbată, însă peștele se arătase de curând în valuri așa că nu ar fi fost cu putință. Totuși, ceea ce Aliman și restul sătenilor văd în râu este de fapt lostrița înșelătoare de lemn. Aliman își dorește să o ia pe fată de nevastă, însă ea e sălbatică și nu cunoaște obiceiurile religioase. Nu avea nici macar un nume, așa că Aliman o numește Ileana. Într-o zi, mama Ilenei apare de nicăieri spunând că a căutat-o și ceartă fata pentru faptul că a plecat de lângă familia lor dintr-un sătuc de la izvoarele Bistriței. Fata se opune mamei sale, însă este adormită cu un descântec și trasă din nou departe de Aliman.

În urma despărțirii, Aliman își pierde cu totul firea, voința și cheful de viață. Ajunge împins să se căsătorească cu o fată care, în ochii lui, nu înseamnă mai mult decât o gânganie. În noaptea dinaintea nunții cu fata, tânărul visează că se căsătorește cu lostrița, cununați de vrăjitor. În timpul petrecerii de nuntă, un băiat anunță că lostrița s-a arătat în valuri. Luat de băutură, Aliman își recapătă pentru prima dată după atâta timp puterile și se zbate din brațele nuntașilor sărind în apă după lostriță. Cuprinde peștele în brațe și se scufundă împreună cu el în adâncuri pentru totdeauna.

Totuși, povestea lui nu piere si este povestită din moși strămoși prin sate, mereu adăugită și înflorită. Lostrița încă umblă prin ape, așteptând să se mai apropie încă un tânăr aprins și naiv.