Reformele apărute după anul 1991 in Republica Moldova
Avantajele și dezavantajele a Reformelor apărute până la 1991 și după 1991 in Republica Moldova
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În cazul cetăţeniei, numitorul comun a fost găsit mai repede. Chiar dacă unii deputaţi frontişti ar fi dorit modelul baltic - unde populaţiei venite în aceste republici în perioada 1940-1990 nu i-a fost acordat acest drept - , s-a optat pentru aşa-numita variantă zero, ceea ce însemna acordarea cetățeniei tuturor celor care locuiau la acel moment în Republica Moldova. „Varianta zero” a fost promovată inclusiv de Mihai Ghimpu, deputat din partea Frontului Popular. Iată cum argumenta el la 16 martie 1991, în ziarul „Molodej Moldovî”: „Ce vină au cei care au venit în Moldova? Că au venit aici? Este absurd. Nu au încălcat nicio lege, au fost obligaţi să vină de acolo încoace. La fel cum au fost nevoiţi să părăsească Moldova românii, au „ales primitoarele” regiuni Siberia, Ural, Donbas”.
Privatizarea şi împroprietărirea cetăţenilor cu pământ au tot fost amânate, iar în cele din urmă legile adoptate s-au dovedit peste ani parodii la reformele esenţiale pentru o tranziţie de la comunism la economia de piaţă. Abia la sfârşitul anului a fost adoptată concepţia de privatizare, care, potrivit ziarului „Molodioj Moldovî” din 30 noiembrie, prevedea ca, pe parcursul unui an şi jumătate-doi, fiecare cetăţean să obţină un bon patrimonial pe care să-l investească în capitalul social al oricărei întreprinderi. Privatizarea în acea formulă nu presupunea vinderea sau înstrăinarea de obiecte.
Reforma administrativă, legea cetățeniei şi privatizarea au fost în acest an intens dezbătute în Parlament, primele două fiind adoptate în variante „de compromis” până la declararea independenței. Bunăoară, în primă fază reforma administrativă propunea revenirea la comune, plase şi judeţe şi reducerea aparatului funcționăresc mare şi ineficient, iar unii deputaţi din tabăra conservatorilor comuniști se temeau ca „modelul democraţiei sovietelor” să nu se piardă. După trei tentative eșuate, s-a decis doar schimbarea denumirilor - sovietele săteşti în primării şi sovietele raionale în consilii raionale.