Question

Relatia intre 2 persoanje dintr-o nuvela psihologica(Moara cu noroc sau Ion),va rog!

Answer 1

Nuvela ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflict interior, prin modalităţile de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică. În nuvela psihologică, accentul cade asupra complexităţii personajului, asupra transformărilor interioare ale conştiinţei şi asupra tensiunilor sufleteşti trăite de acesta. Lumea exterioară este generatoarea mişcărilor de conştiinţă.Nuvela abordează tema familiei tradiţionale pe care o subordonează temei destinului şi o pune sub drama comunicării. Ca nuvelă psihologică, aceasta urmăreşte manifestările unor conflicte exterioare în planul conştiinţei personajelor.Ghiţă este căsătorit cu Ana şi are doi copii. Relaţia celor doi este pusă la început sub semnul iubirii sincere, dar şi al autorităţii masculine, într-o familie patriarhală. În discuţia iniţială dintre Ghiţă şi soacra sa, Ana nu intervine, părând să accepte fără rezerve deciziile soţului ei. Astfel, Ana se lasă în grija soţului, care afişează mereu un spirit protector. Ghiţă apreciază calităţile soţiei sale şi se bucură de atenţia ei: ”inima îi râde când Ana cea înţeleaptă şi aşezată, deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra lui, căci Ana era tânără şi frumoasă. Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă.”Relevantă pentru evoluţia raporturilor familiale este perspectiva Anei care observă în timp modificările comportamentale şi afective ale soţului ei: ”sâmţea că de ceva vreme, bărbatul ei s-a schimbat.”Ana observă transformările soţului ei, dar nu doreşte să renunţe uşor la dragostea ei. La început, încearcă să-i caute scuze lui Ghiţă. Uneori, observă îngândurarea soţului ei, dar nu îndrăzneşte să-l tulbure: ”ea nu îndrăznea să-l supere, ci se întreba mereu ce o fi având soţului ei.”Ana nu este doar diplomată, încercând să nu rănească orgoliul unui bărbat, ci şi extrem de lucidă.Frământările sunt urmărite şi din perspectiva lui Ghiţă: ”ar fi voit să meargă la ea, să îi ceară iertare şi să o împace, dar nu putea; era în el ceva ce nu-l lăsa.”Ghiţă care vedea înainte în Ana ”femeia cea înţeleaptă şi aşezată”, dă dovadă de opacitate şi nu realizează că lângă el se află o femeie care l-ar putea ajuta: ”iară tu eşti bună, Ano, şi blândă, dar eşti uşoară la minte şi nu înţelegi nimic; sunt cu tine ca fără tine…” Refuzând comunicarea, Ghiţă îşi plânge de milă că Ana se depărtează de el: ”el era singur şi părăsit. Ana pe care o privea cu atâta drag mai înainte, încetul cu încetul se înstrăinase şi nu mai era veselă ca mai înainte.”Conflictul din interiorul cuplului se acutizează şi sub presiunea codului moral al societăţii. Ana trăieşte ea însăşi un conflict interior: dragostea ei pusă la încercare pe măsură ce Ghiţă se închide în sine, dorinţa de a-şi salva căsnicia, dar şi ruşinea de a avea un soţ tâlhar. Comportamentul ei faţă de Lică se schimbă după ce Ghiţă a fost judecat. Ana crede că Lică i-a salvat bărbat şi de aceea îşi schimbă atitudinea faţă de el. Când vede că Ghiţă continuă să aibă un comportament ciudat, fără să-i explice cauza, Ana îşi pierde de tot încrederea în el. Comparându-i pe cei doi, Ghiţă i se pare un fricos şi ajunge să-i cedeze lui Lică.Eşecul familiei cârciumarului este, în bună măsură, un eşec al comunicării cauzat de vanitatea masculină.Uciderea Anei este gestul disperat al unui om care nu mai are nimic de pierdut. Pentru a nu lăsa nimic în urmă, cu sentimente amestecate, Ghiţă o ucide din dragoste, crezând că o eliberează astfel de chinul păcatului, dar şi din orgoliu, neputând suporta gândul că a fost înşelat. La rândul său, el este omorât din ordinul lui Lică, ispăşindu-şi astfel păcatele şi slăbiciunile.Consider că drama familiei cârciumarului este generată, în bună măsură, de eşecul comunicării. Frământat interior, Ghiţă ajunge să piardă nu numai încrederea în sine, ci şi încrederea soţiei sale, Ana. Neîncrederea generează izolare, izolarea duce la ruptură. Fericirea dată de liniştea colibei în care domneşte armonia este înlocuită de nefericirea dată de goana după bogăţie.

Answer 2

Relatia dintre 2 personaje a romanului Ion
Statutul iniţial al celor două personaje ale căror destine se intersectează, îi aşază la polii opuşi ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un ţăran harnic, dar sărac, însă dornic de a obţine avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pământ îl stăpâneşte, între el şi pământ existând o legătură organică, sugerată în secvenţa a doua din cap. Ii: ,,Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleşindu-l….(:..)Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil.Veşnic a pizmuit pe cei bogaţi şi veşnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimaşă: trebuie să aibă mult pământ, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”.

Pe de altă parte, instinctul de proiprietate este în relaţie de opoziţie cu cel erotic. Ion, cel care iubeşte pământul mai mult decât pe o mamă, iubeşte în acelaşi timp, o fată fără pământ, pe Florica. De aici drama personajului care nu poate alege , ci se supune destinului, urmându-şi ambiţiile . La polul opus se află Ana, personaj ce ilustrează cel mai clar tipologia victimei: îndrăgostită de Ion şi traumatizată de un tată prea dur, lipsită de afecţiunea maternă şi de orice formă de comunicare, Ana i se oferă lui Ion căutând la el afecţiunea de care a fost lipsită. Naivă şi supusă autorităţii masculine, ea nu poate fi decât o victimă într-o lume condusă după legi patriarhale.

Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulată, iar Ion manipulatorul. Din dorinţa de a-l putea forţa pe Vasile Baciu să i-o dea pe Ana, dar şi pământurile, Ion urmează conştient un plan de seducere a Anei, în urma căruia fata rămâne însărcinată. După ce Vasile Baciu află cine este tatăl copilului, Ana devine obiectul răzbunării celor doi bărbaţi. Paralel cu evoluţia conflictului dintre cei doi bărbaţi, Ana devine fascinată de moarte, găsind-o ca unică soluţie salvatoare. În momentul în care Savista îi spune despre relaţia dintre Ion şi Florica, Ana realizează că toate sacrificiile ei au fost inutile şi că nici măcar copilul nu –l poate face pe Ion să o iubească, în consecinţă se spânzură. În schimb, Ion e consecvent în urmărirea planului său şi, după seducerea Anei, ignoră suferinţa acesteia din cauza bătăilor şi a umilinţelor tatălui ei. În inconştienşţa lui sinceră, după obţinerea pământurilor, el caută să refacă relaţiile cu Florica, femeia pe care o iubeşte.

Din perspectivă morală, cele două personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulaţi de două dorinţe diferite: Ion de dorinţa de a obţine pămân, iar Ana de dorinţa de a obţine afecţiune. Ei sunt vinovaţi că încalcă legile nescrise conform cărora destinul nu poate fi schimbat, individul nu îşi poate depăşi condiţia.

În ilustrarea relaţiei dintre cei doi, o scenă semnificativă este scena de la începutul romanului, când Ion pleacă de la horă şi o caută pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. Aici Ion îi oferă ţuică, pe care Ana o refuză, amintindu-i de tatăl ei. Secvenţa următoare este realizată în stil indirect liber, în care sunt prezentate gândurile lui Ion în timpul conversaţiei cu Ana: ,, Nu-i fusese dragă Ana şi nici acuma nu-şi dădea bine seama dacă i-e dragă. Iubise pe Florica şi, de câte ori o vedea sau îşi amintea de ea, simţea că o mai iubeşte.(…) Dar Florica era mai săracă ca dânsul, iar Ana avea locuri, şi case, şi vite multe…. Îi asculta glasul plângător şi-l cuprindea mila, în acelaşi timp se gândea la Florica.”În timp ce, în sufletul personajului mai există dubii, în privinţa sentimentelor pentru Ana, receptorul textului nu are niciun dubiu că Ion nu o iubeşte pe Ana, în ai cărei ochi nu se uită când îi vorbeşte, deşi ea e prezentă, pe când Florica, absentă fizic de la scenă, este prezentă în mintea lui.