Question

Repede!!!!! Dau corona!! ​

Answer 1

E duminică dimineață. Astăzi vom merge la o peșteră, care nu este departe de tabăra noastră. Copiii sunt plini de entuziasm, pentru că știu că vor merge și vor examina cu atenție orice piatră, bolovan, care arată special. la scurt timp după ce am ajuns la peșteră, când am intrat în peșteră, am avut o energie și o bucurie imense, dar la scurt timp am avut o emoție pozitivă, dar am început să simțim frica . apoi puternic ne-a speriat din ce în ce mai mult. Deodată copiii au auzit un vuiet, țipete, întreaga peșteră a răsunat. Voiam să le spun că se aude doar vântul ușor, dar copiii erau prea neliniștiți. S-au repezit la autobuz și au plecat. Abia după ce am ajuns la tabără am reușit să le povestesc situația, copiii au râs și s-au întors în peșteră, acum fără să se teamă.

Answer 2

Răspuns:

Într-o zi eu cu prietenii mei, am hotărât să mergem cu cortul în pădure. Totul era bine, toți se simțeau bine, până a venit noaptea.

Atunci a venit vremea poveștilor de groază, eu am fost prima/primul, mi-am inceput povestea, pe la sfârșitul poveștii, unul dintre băieți ma provocat sa merg singura prin pădure, fara lanterna și fără mâncare, timp de o ora.

Eu fiind mai ambițioasă am acceptat.(încă era noapte)

M-am afundat in mijlocul pădurii când deodată am auzit un (urs) am aruncat o privire sa vad dacă e totul bine, însă de fapt erau 2 urșii!

Am fugit cat am putut de repede, nu aveam scăpare, însă am găsit o peșteră, fara să mai ezit m-am ascuns înăuntrul ei. Urșii au trecut de parcă nici nu am fost pe acolo.

Sa făcut dimineața, m-am trezit (eram încă în peșteră), până la urma prieteni mei m-au găsit însă nu erau singuri erau cu părinții (nu-i de mirare că mai găsit, altfel nu reușeau).

Când am ajuns acasă , mama m-a pus sa promit că nu am să mai accept vreodată o provocare de acest fel.

Narațiune