repovestirea degetica
Răspunsuri la întrebare
A fost odată o femeie tare sărmană, care suferea din pricină că nu avea şi ea un copil. Într-o zi, o zână bătrână şi bună la suflet se milostivi de ea şi-i dărui o sămânţă, spunându-i:
— Pune-o la încolţit într-un ghiveci, iar din ea o să crească o floare magică, între petalele căreia vei găsi copilaşul mult dorit!
Femeia merse cu sămânţa aceea acasă, o puse în pământul dintr-un ghiveci, aşa cum o învăţase zâna, apoi o udă şi o îngriji cu drag. Curând, din pământ răsări o floare deosebită, iar în bobocul ei se afla o fetiţă! Femeia nu mai putea de fericire! Şi, de vreme ce copila nu era mai mare decât un deget, îi spuse Degeţica.
Noapte de noapte, fetiţa dormea lângă geam, în pătuţul ei încropit dintr-o scoică.
Dar, într-una din nopţi, o pocitanie de broască intră pe geam şi dădu peste fetiţa adormită. O fură cu tot cu pătuţ şi o duse la sălaşul ei, aflat pe malul lacului din apropiere.
— Ce soţie pe cinste ai să-i fii feciorului meu! îi spuse broasca.
Sărmana Degeţica n-ar fi vrut deloc să ajungă soţia unui broscoi! Aşa că, ajutată de un peştişor, care rupse tulpina frunzei de nufăr pe care fusese lăsată, reuşi să scape de broaşte. Iar peştişorul o duse la mal, cu frunză cu tot, într-un loc în care trăia o şoricioaică bătrână. Aceasta se bucură nespus s-o primească în casa ei, iar fata se şi apucă să o ajute în gospodărie.
Peste ceva vreme, un sobol începu să-şi facă drum din ce în ce mai des pe la casa bătrânei, şi asta pentru că îi plăcea cum cânta Degeţica. Într-o bună zi, sobolul îi mărturisi fetei că şi-ar dori-o de nevastă şi o duse să-i viziteze tunelurile.
Dar, când văzu încăperile întunecoase, Degeţica ştiu pe dată că nu va putea trăi în labirintul acela de sub pământ. Prietena fetiţei, o rândunică, o ajută să scape de sobol, purtând-o în zbor spre un tărâm fermecat.
Ajunsă acolo, Degeţica întâlni un prinţ chipeş, de statura ei, şi amândoi se îndrăgostiră unul de celălalt. Curând se şi căsătoriră şi trăiră mai apoi fericiţi, până la adânci bătrâneţi!