Question

Rescrie, din poezie, o ortograma, in componența căreia intră un pronume personal (forma neaccentuată) și explică regula de ortografiere.
Ortograma:
Explicaţia:

Un brad înalt, semet, voinic, Privind un fir de iarbă mic, Zicea-ngamfat: In zece ani cât m-am suit, Sarmane fir nenorocit, Şi tu eşti tot cum te-am lăsat Pe când alături petreceam, In umbra ta necunoscută; Abia c-o palmă te-ntreceam Şi astăzi te întrec c-o sută. Şi vezi, sunt bun că-mi amintesc Şi-am drept să fiu orgolios, Căci ai rămas atât de jos, Abia, abia te mai zăresc." Firul de iarbă îi zise: „Bine, Eşti mai înalt, e drept, vecine, Şi totuşi între noi, îmi pare Că e grozavă-asemănare: Oricat te-ai înălța în vânt, Cu fruntea-n nori sau în lumină, O, nu uita: ai rădăcină Tot ca şi mine, în pământ."

Answer 1

Ortograma: "și tu ești tot cum te-am lăsat"
Explicația: Regula de ortografie folosită aici este cea a accentuării pronumelor personale neaccentuate. Pronumele "tu" este neaccentuat și se scrie cu "și" înainte, deoarece este legat de verbul "ești" prin conjuncția "și". Dacă nu ar fi fost conjuncția "și", pronumele ar fi fost accentuat și ar fi fost scris "tú".