Question

Rescrie poezia de mai jos in cheie optimista.

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

Answer 1

Murim amandoi, tinandu-ne de mana
Pentru toteauna vom fi impreuna
Si in eterna viata o voi privi zambind
Vom fi fericiti exitand, doar iubind.

Answer 2

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel albastru mi-apare înainte:
Pe bolta fermecata o stea mereu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii  de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi desfacute,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, ducandu-se spre apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri linistitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, doar bine da... ea pleaca,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înainte.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai aproape, deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai sigur mă-luminez şi rad,
Când tu rasai etern în zarea unei dimineţi.