Respectul in societatea moderna compunere....urgent va rog
Răspunsuri la întrebare
Calitatea cea mai importantă care se află la baza oricărei construcţii sociale este respectul. Pentru marea majoritate a oamenilor este dificilă manifestarea continuă a unei stări de iubire, însă respectul se poate manifesta continuu. Pornind de la cea mai mică structură socială, care este relaţia dintre doi oameni şi pînă la cea mai amplă construcţie socială, lumea în ansamblul ei, toate apelează la respect pentru a putea funcţiona. Fără respect este imposibil să faci să funcţioneze şi să dureze o relaţie între doi oameni sau viaţa unei comunităţi mai mari. Pornind de la grupurile criminale de tip mafiot şi pînă la comunităţile spirituale cele mai înalte întîlnim aceeaşi calitate de bază între membrii lor: RESPECTUL. Diferenţă este că în cazul unora respectul este impus şi se manifestă însoţit de teamă, în cazul celorlalte respectul este oferit şi însoţit de admiraţie şi uneori chiar de iubire.
Din punctul meu de vedere, o comunitate armonioasă şi sănătoasă este aceea care se bazează pe respectul primit/oferit spontan cu admiraţie şi iubire, ca recunoaştere a valorii şi a manifestării încrederii. O formă delicată şi chiar periculoasă de respect este respectul faţă de funcţiile cu autoritate. Cel mai adesea respectul faţă de funcţie sau autoritate este formal, artificial, fals, fiind însoţit de frică sau linguşeală. Tocmai existenţa acestor forme artificiale de respect au condus treptat la pierderea încrederii oamenilor în puterea RESPECTULUI REAL şi astfel a început treptat neglijarea acestuia. Cu atît mai mult s-a erodat încrederea oamenilor în RESPECT cu cît funcţiile din diferite compartimente sociale au fost ocupate de oameni slabi şi fără valoarea necesară funcţiei respective.
Se mai spune uneori că respectul nu îl primeşti aprioric, ci trebuie să ţi-l cîştigi. Este o afirmaţie gresită. Există forme de respect care trebuie oferit spontan şi aprioric – cel puţin pînă la proba contrarie: respectul bazat pe vîrstă, respectul bărbaţilor faţă de femei, respectul pentru funcţie sau profesie. Aceste forme de respect ar trebui manifestate aprioric, însă oamenii respectivi ar trebui să arate ulterior că merită respectul nostru. Deci, respectul poate fi cel mult pierdut, dar nu cîştigat. Sînt oameni care luptă în viaţă pentru a cîştiga respectul celorlalţi. Este greşit, este doar o dovadă de orgoliu şi egoism dacă aspiri la respectul celorlalţi şi cauţi să ţi-l cîştigi prin tot felul de mijloace. Chiar şi actele de caritate dacă le faci pentru a cîştiga respect, pentru a fi numit un “om respectabil” sînt dăunătoare sufletului şi nu pot să conducă la ceva bun pe termen lung. De asemenea, greşesc şi cei care se manifestă fără respect faţă de ceilalţi pentru că ei consideră că ceilalţi nu au făcut încă nimic pentru a “a le cîştiga” respectul. Aprioric trebuie să manifestăm respect pentru toţi. Trebuie să pornim mereu de la prezumţia că fiecare om este respectabil chiar dacă ulterior unii oameni nu se ridică la înălţimea respectului nostru faţă de ei.
Buna creştere sau bunul simţ se recunoaşte prin faptul că eşti plin de respect în relaţiile cu ceilalţi. Respectă tot ce te înconjoară şi mai ales respectă valoarea izvorîtă din muntele virtuţilor, oriunde o vei întîlni.