Rezumat balada celor cinci motănește ultimile doua fragmente
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Mâţa s-a tupilat în întuneric şi stătea tăcută. Motănaşul mieuna într-una. Mâţa a stat aşa multă vreme, apoi a apărut în fundul străzii un omulean. Venea cântând ceva şi legănându-se. A trecut pe lângă motănaş, şi-a contenit cântecul.
S-a aplecat peste groapă, a scos motănaşul. A stat o clipa pe gânduri, apoi şi-a văzut de drum, dar motănaşul s-a pornit din urma lui bocindu-se.
Mâţa îi urmărea la câţiva paşi. Până la urmă omuleanul acela s-a supărat ca nu-şi putea sfârşi cântecul din pricina motănaşului.S -a oprit, l-a vârât în buzunar-motănaşul a amuţit la cald, iar omuleanul a pornit mai departe, tot legănându-se împreună cu cântecul lui.
Băteau zorii… Vântul îmbla prin livezi culegând ultimele frunze din copaci. Mâţa mergea istovită, aiurită…tinea capul jos, urechiuşele ciupite nu mai stăteau la pândă şi blana ei gălbena cenuşie atârna caraghios pe şira spinării, de parcă era împrumutată de la o mâţă mai răsărită ca dânsa…
Când s-a luminat bine de ziua, drumurile au adus-o iar la cocioaba veche de scânduri. A urcat iute pe proptea sub acoperiş, dar podul era pustiu… O aştepta un cuibar răcit, un deget de mănuşă, pe care nu-l mai împărţea nimeni. Cuminte, sleită de puteri, mâţa s-a întins alături de cuibar şi a rămas să zacă acolo. A stat o zi şi o noapte ghemuită – părea ca nici nu mai sufla. A doua zi a sărit jos, hotărâtă să fugă din partea ceea a oraşului, să dispară tot aşa cum apăruse nu demult…
S-a dus dar peste o zi a venit înapoi. Apoi a dispărut iar şi iar a venit – culcuşul gol îi părea un motănaş de-al ei – un motănaş pe care nici nu-l putea duce să-l lase undeva, nici nu-l putea lua cu dânsa…
Şi a rămas. Apoi a venit iarna. Când o răzbătea gerul ori foamea, cobora din cocioabă, îmbla prin ogradă cu ochii iînchişi, cu blana zburlită, venea lângă lada cu gunoaie şi aştepta cuminte până s-a săturat ultima mâţă, ca să vadă de-a raămâne ceva şi pentru dânsa.
Rareori, când se abătea vre-un străin în ograda ceea, mâţa se înviora. Alerga schiopătând în întâmpinarea lui şi mieuna moale de parca vroia să-l intrebe:
- N-ai văzut mata motănaşii mei? Oare pe unde or mai fi, ce fac, cum o mai duc ei sărmanii?
mult noroc,coronita?
Explicație: