Rezumat Cartea Alex blue băiatul extraterestru.Dau coroanaaaaa
Repede va rog!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Pe scurt, în roman este vorba despre un puști, Alex, care este răpit din greșeală de o navă extraterestră și dus pe planeta Xilon, o lume ciudată, întru-câtva utopică, lumea lor de baștină. Odată ajuns acolo, copilul se vede nevoit să încerce să se integreze într-un sistem care i se pare prea puțin adecvat pentru o ființă umană, ba chiar se trezește pus în fața acceptării faptului că nu va mai părăsi niciodată planeta pentru a se întoarce acasă. Ce urmează este un roman plin de aventuri, în care firea ușor rebelă a copilului și dorința acestuia de a reveni pe Pământ, încălcând astfel regulile lumii sale adoptive, sunt în continuă luptă cu moralitatea și dorința lui de a nu le face rău celor din jur, chiar dacă aceștia sunt ființe străine, incapabile să-l înțeleagă cu adevărat. Din acest punct de vedere, dilema copilului e bine construită, intriga care-i motivează deciziile stând în picioare.
La nivelul scriiturii, se remarcă o anumită naivitate și o tendință de a însoți acțiunile și replicile cu câte o trăire sau o cugetare a personajului, însă, având în vedere publicul țintă, nu știu dacă acest aspect trebuie contabilizat la cele negative. Nici din punct de vedere al rigorii științifice nu pot spune că romanul punctează pozitiv. Faptul că Xilonienii, originari de pe o planetă cu gravitație mai mare decât a planetei noastre, vin pe Pământ tocmai pentru că aici pot alerga și țopăi în voie, ceea ce pe lumea lor nu pot, vine în contradicție destul de evidentă cu faptul că un om ajuns acolo se poate mișca mult mai rapid decât ei. De altfel, acele ființe sunt înzestrate cu picioare mult solide în raport cu restul corpului decât oamenii, tocmai pentru a se putea deplasa în gravitația planetei lor – totuși, copilul Alex Blue, cu picioarele lui subțiri, îi poate întrece la fugă și la săruturi. Și ar mai fi și aspectul zilelor și nopților artificiale pe care xilonienii, din cine știe ce motiv, și le impun, deși planeta lor are un alt ciclu diurn natural. Casele umblătoare, școala robotizată, rolele motorizate (pardon, kolele), materialul-minune, xilonina, pastilele hrănitoare, toate au darul de a hrăni imaginația. M-a făcut să zâmbesc nostalgic și modul în care evoluează conflictul xilonienilor cu arborienii, rasă expansionistă, și implicarea lui Alex în acest clinci. Cumva, modul foarte simplificat al prezentării acestui episod mi-a amintit de Cicerone Sbanțu. Poate și ilustrațiile foarte bune realizate de Teodora Răileanu au contribuit la această nostalgie.