REZUMAT
Dragoş-Vodă era un român deştept şi voinic din Maramureş. El era un bun vînător şi-i plăcea să străbată pădurile,
ca să ucigă fiarele sălbatece. Într-o zi, se porni la vînătoare
cu o haită de cîini. Apucă prin nişte codri mari; umblă cît
umblă şi cîinii dibuiră1
, în sfîrşit, un taur sălbatec cu nişte
coarne tari încovoiate şi cu o barbă stufoasă. Era un bour
sau un zimbru, adică un fel de fiară puternică şi mare ce nu
se mai găseşte acum prin ţară la noi. Cîinii luară la goană
pe acel bour care fugea ca turbat prin codri şi părea că are
aripi la picioare. Dragoş-Vodă alerga şi el călare în urma
haitei de cîini, cari lătrau toţi de urlau pădurile.
Astfel fugiră cu toţii o zi şi o noapte, fără ca să se oprească.
Bourul fugea tot mai repede, iar cîinii, cîte unul-unul, cădeau
morţi de oboseală. Numai o căţea mai rămăsese, care nu se
lăsa de fugă şi p-aci, p-aci era să ajungă pe bour. Dar fiara,
sosind la malul unui rîu mare, se repezi în apă ca să treacă
gîrla înot. Căţeaua se aruncă şi ea în apă, dar puterile nu
o mai ţinură; ea se zbătu din răsputeri, pînă ce deodată se
afundă în valuri şi se înecă. Dragoş sosi şi el acolo şi, văzînd
pierzania2
bietei căţele, azvîrli după bour ghioaga3
sa cea
ţintuită4
cu cuie de fier. Ghioaga izbi fiara drept în creştet şi
apa rîului se roşi de sîngele ei. Atunci Dragoş prinse bourul,
îi tăie capul şi-l luă cu sine, ca un semn de izbîndă.
Dragoş se făcu stăpîn pe ţara unde se petrecuse această
vestită vînătoare. Gîrlei în care se înecase vrednica lui căţea îi dete numele de Moldova, fiindcă pe căţea o chema
Molda; şi toată ţara dimprejur luă numele gîrlei, iar semnul
noii domnii din Moldova fu capul bourului ucis în apa
Moldovei de viteazul Dragoş.
VĂ ROG
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Dragoş-Vodă era un român deştept şi voinic din Maramureş. El era un bun vînător şi-i plăcea să străbată pădurile. Apucă prin nişte codri mari; umblă cît umblă şi cîinii dibuiră1 , în sfîrşit, un taur sălbatec cu nişte coarne tari încovoiate şi cu o barbă stufoasă.
Era un bour sau un zimbru, adică un fel de fiară puternică şi mare ce nu se mai găseşte acum prin ţară la noi.
Cîinii luară la goană pe acel bour care fugea ca turbat prin codri şi părea că are aripi la picioare. Dragoş-Vodă alerga şi el călare în urma haitei de cîini, cari lătrau toţi de urlau pădurile. Bourul fugea tot mai repede, iar cîinii, cîte unul-unul, cădeau morţi de oboseală.
Numai o căţea mai rămăsese, care nu se lăsa de fugă şi p-aci, p-aci era să ajungă pe bour. Dar fiara, sosind la malul unui rîu mare, se repezi în apă ca să treacă gîrla înot.
Căţeaua se aruncă şi ea în apă, dar puterile nu o mai ţinură; ea se zbătu din răsputeri, pînă ce deodată se afundă în valuri şi se înecă. Ghioaga izbi fiara drept în creştet şi apa rîului se roşi de sîngele ei. Gîrlei în care se înecase vrednica lui căţea îi dete numele de Moldova, fiindcă pe căţea o chema Molda; şi toată ţara dimprejur luă numele gîrlei, iar semnul noii domnii din Moldova fu capul bourului ucis în apa Moldovei de viteazul Dragoş