Rezumat fragment Amintiri din copilarie{sat Humulesti}
Răspunsuri la întrebare
Evoca frumuseile satului Humulesit “stau cîteodata si
-miaduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin parile noastre, pe cînd începusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas lacasa parinilor mei, în satul Humulesti, din tîrg drept peste apa Neamului; sat mare si (razasesc) vesel, împarit în trei pari care se în tot de una; Vatra Satului, Delenii si
Bejenii.”; si mîndria de
-
a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc: “S
-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni faracapatîi, ci sat vechi, razasesc întemeiat în toata puterea cuvîntului; cugospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mîndre, care stiau a învîrtihora dar si suveica, de vuia satul de votale în toate parile, cu biserica frumoasasi niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului
lor”.În continuare scriitorul evoca imagini din viaa de scoala: dascalul Vasile,
calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga dinPipirig la scoala din Brosteni, întîmplarea cu rostogolirea stînciipestecasa Irinucai. Din întîmplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui
“Ioan de sub deal” în calitatea lui de întemeietor de scoala, prin chilia “duratala poarta bisericii pentru scoala”.
Partea a II
.-a a Amintirilor descriecasa parinteasca din anii fericii ai
zburdalnicei copilarii: “Nu stiu alii cum sunt, dar eu, cînd ma gîndesc la loculnasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (…) parc
a-mi salta si acuminima de bucurie. Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parinii, si fraii, sisurorile (mele) îmi erau sanatosi, si casa ne era îndestulata si copii si copilelemegiesilor erau de-apururea în petrecere cu noi, si toate îmi mergeau dupa
plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!”. Apoi povesteste
peripeiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.
Partea a III.-
a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: “si satul
Humulesti în care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit deprivelistea lumii ca alte sate; si locurilecare înconjura satul nostru înca-s
vrednice de amintire…; apoi istoriseste întîmplari din vremea cînd era elev la
scoala din Falticeni, împreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, în gazda laciubotarul Paval, ascultînd cîntecele din fluier ale lui Mos Bodrînga.
În partea a IV.-
a Nica al lui Stefan al Petrii nu mai este copilul care
prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum “holtei din pacate” iar
satul natal îi apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau
natal este acum mult mai strînsa: “Cum nu se da scos ursul din bîrlog, aranul
de la munte stramutat la cîmp, si pruncul, dezlipit de la sînul mamei sale, asanu ma dam eu dus din Humulesti în toamna anului 1855, cînd veni vremea sa