Rezumat in romana la jurnalul strazii
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
18
Din punctul meu de vedere, cheia filmului este instrainarea la care am ajuns, neputinta de a comunica unii cu altii si schimbarea pe care o aduce deschiderea spre ceilalti. Intr-o lume plina de violenta, singura metoda de a supravietui pare a fi tot violenta. Gresit insa, la o analiza mai atenta se constata ca de fapt dusmania este artificiala si toti cei implicati sunt in aceeasi "barca".
Filmul urmareste povestea (de data aceasta reala) unei profesoare, careia ii este data spre indrumare o clasa rebela, cu adolescenti violenti, cu grave probleme de disciplina, razvratiti, in fata carora profesorii nu se puteau impune. Profesoara, tanara si plina de entuziasm, cauta metode de a intra in comunicare cu elevii sai. Asta in ciuda piedicilor care i se pun de catre conducerea scolii, care nu mai investeste nimic in copiii respectivi, considerandu-i irecuperabili. Conducerea invoca la nesfarsit regulamentul, birocratia, cu alte cuvinte ...
Adolescentii sunt intr-adevar violenti, sfidatori, recalcitranti si greu de suportat. Se iau deseori la cearta si la bataie, o ironizeaza pe profesoara si incercarile ei, sunt greu de strunit. Profesoara merge dincolo de efect si descopera cauza: fiecare din copiii din clasa ei are in spate o poveste foarte trista, situatii greu de suportat de catre orice om, cu atat mai mult de adolescentul in cauza, sunt speriati si mai ales nu au pe nimeni cu care sa poata vorbi, cu care sa se poata sfatui si care sa-i asculte. Boala vremurilor nostre, dupa parerea mea: absenta uuni om care sa te asculte cu adevarat, caruia sa-i pese de ceea ce se intampla cu tine. Paranteza: filmul a atins aceasta coarda sensibila a mea: prea multi oameni nu mai au prieteni, sunt singuri si uitati, isi cauta aleator interlocutori cu care poarta de cele mai multe ori monologuri simultane - nu sunt ascultati si nici nu aud ce li se spune, au doar iluzia ca poarta un dialog. Urmarea cea mai frecventa este inchistarea in sine, ridicarea unui zid de care nu poate trece nimic, frustrarea si urmarile ei, care pot lua cele mai diverse forme. Inchid paranteza.
Cum spuneam filmul este bazat pe fapte reale, oamenii acestia chhiar exista si au reusit sa faca ceva, atunci cand totul parea pierdut. Prin implicare si perseverenta.
Nu vreau sa spun prea mult din povestea filmului, asa ca ma opresc aici, recomandandu-l inca o data, pentru ca da solutii pentru situatii critice.
Filmul urmareste povestea (de data aceasta reala) unei profesoare, careia ii este data spre indrumare o clasa rebela, cu adolescenti violenti, cu grave probleme de disciplina, razvratiti, in fata carora profesorii nu se puteau impune. Profesoara, tanara si plina de entuziasm, cauta metode de a intra in comunicare cu elevii sai. Asta in ciuda piedicilor care i se pun de catre conducerea scolii, care nu mai investeste nimic in copiii respectivi, considerandu-i irecuperabili. Conducerea invoca la nesfarsit regulamentul, birocratia, cu alte cuvinte ...
Adolescentii sunt intr-adevar violenti, sfidatori, recalcitranti si greu de suportat. Se iau deseori la cearta si la bataie, o ironizeaza pe profesoara si incercarile ei, sunt greu de strunit. Profesoara merge dincolo de efect si descopera cauza: fiecare din copiii din clasa ei are in spate o poveste foarte trista, situatii greu de suportat de catre orice om, cu atat mai mult de adolescentul in cauza, sunt speriati si mai ales nu au pe nimeni cu care sa poata vorbi, cu care sa se poata sfatui si care sa-i asculte. Boala vremurilor nostre, dupa parerea mea: absenta uuni om care sa te asculte cu adevarat, caruia sa-i pese de ceea ce se intampla cu tine. Paranteza: filmul a atins aceasta coarda sensibila a mea: prea multi oameni nu mai au prieteni, sunt singuri si uitati, isi cauta aleator interlocutori cu care poarta de cele mai multe ori monologuri simultane - nu sunt ascultati si nici nu aud ce li se spune, au doar iluzia ca poarta un dialog. Urmarea cea mai frecventa este inchistarea in sine, ridicarea unui zid de care nu poate trece nimic, frustrarea si urmarile ei, care pot lua cele mai diverse forme. Inchid paranteza.
Cum spuneam filmul este bazat pe fapte reale, oamenii acestia chhiar exista si au reusit sa faca ceva, atunci cand totul parea pierdut. Prin implicare si perseverenta.
Nu vreau sa spun prea mult din povestea filmului, asa ca ma opresc aici, recomandandu-l inca o data, pentru ca da solutii pentru situatii critice.
Alte întrebări interesante
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă