rezumat Ioan Roată și Vodă Cuza maxim 15-20 rânduri am test in 1 ora
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Pe cand se pregateau sa faca Unirea,boierii moldoveni liberali,ca Mihail Kogalniceanu,au chemat la Iași si cativa țărani fruntași.Cand au ajuns i.au imbracat frumos și i.au dat in seama unuia dintre boieri.Acesta trebuia sa le explice de ce au fost chemați.Boierul le spuse că deși au același grai,același port si aceeași credință ,cei din Moldova și cei din Muntenia traiesc despărțiți.Pentru întâlnirea neamului romanesc,ei trebuie să facă Unirea sa fie o singură țară.Întrebați dacă au înțeles,țăranii au spus ca da.Ion Roata zise ca nu a înțeles si nu numai atât,dar oricum nu se uita nimeni in gura țăranilor,asa ca treaba asta se putea face si fara ei.Cu rabdare,boierul spuse ca s.a dus acea vreme in care numai boierii faceau ce voiau în tara.Acum toti de la vladica pana la opinca,trebuie sa ia parte la treburile tarii,toti vor avea deopotriva indatoririsi drepturi.Intreba iar daca au priceput cu Unirea si mai toti spusera ca da,doar mos Ion Roata spuse ca el n.a inteles .Boierul ii scoase pe toti in gradina,se aseza pe un jilt in mijlocul lor si incepu sa.i explice lui mos Ion Roata.Ii ceru sa aduca langa el din ograda un bolovan foarte mare.Mos Ion Roata se duse,incerca,dar nu putu sa il ridice.Atunci boierul trimise sa il ajute vreo trei patru tarani.Urnira cu totii bolovanul si il adusera langa boier.<br />Multumit,boierul le spuse tuturor ca asa e si cu Unirea,ce nu poate sa faca unul reusesc mai multi,unindu.si fortele.Obosit,boierul ii ceru sa.i spuna ce nu au inteles.Mos Ion Roata ii spuse ca el,cy fiecare boier,le.a poruncit sa aduca bolovanul ,dar nu a pus si el umarul,asa cum zicea ca vor imparti treaba toti.Iar in ceea ce privește bolovanul,mosul spuse ca a înțeles ca ,in loc sa duca fiecare taran piatra lui,mai mare sau mai mica,se vor uni toti taranii ca sa care,numai ei,o stanca pe umeri... Taranii se privira cu inteles si spusera ca se putea ca Ion Roata al lor sa aiba dreptate.Boierul trecu totul sub tacere si incepu a.i lua pe tarani cu glume,ca sa uite ce spusese mosul.
Boierii erau de toate felurile: şi mai mari şi mai mici, şi mai bătrâni şi mai tineri, şi mai învăţaţi şi mai neînvăţaţi.
Câţiva, printre care şi bătrânul Alecu Forăscu, ţineau obiceiurile strămoşeşti, la slujbele bisericeşti cântau odată cu dascălii şi preoţii, la zile mari împărţeau pomeni orfanilor, văduvelor şi altor nevoiaşi, cum apucaseră din bătrâni.
În Divan erau multe neînţelegeri între boierii tineri şi cei bătrâni. Cei tineri, crescuţi de mici în străinătate, îi numeau pe cei bătrâni rugini, işlicari, strigoi. Cei bătrâni se mâniau şi atunci îi numeau pe cei tineri bonjurişti, duelgii, pantalonari, smintiţi la minte şi stricători de limbă şi de obiceiuri. În fruntea boierilor bătrâni care îi tot certau pe cei tineri că şi-au înstrăinat şi legea şi limba şi inima era cuconul Alecu Forăscu.
Într-una din zile, pe când vorbea un boier din cei tineri, moş Ion Roată îi strigă să vorbească mai pe înţeles. Un alt boier, de prin părţile lui moş Ion Roată, îi strigă răutăcios că un ghiorlan cu un petec de pământ nu are voie vorbească alături de un boier cu optzeci de mii de fălci de moşie. Apoi adăugă că n-are el nevoie să înţeleagă şi că are să vadă el când se vor întoarce acasă.
Moş Ion Roată, lovit până în suflet, întrebă de ce i-au mai adus acolo, dacă nu au vrut să priceapă şi ei ce vorbesc boierii. Îşi arătă palmele bătătorite de muncă şi spuse că ele îi ţin pe boieri şi îi fac să huzurească. La aceste vorbe, cuconul Alecu Forăscu îi spuse că e fericit că se află acolo, alături de el, că mai bine un ţăran cu un car de minte decât un bonjurist c-o mână de învăţatură. Apoi moș Ion Roată și Cuza Voda au dat mâna prieteneşte (adică a dat mâna cu colonelul Alexandru Ioan Cuza, cel care avea să fie domnitorul Cuza Vodă). În sfârşit, adunarea a încuviinţat Unirea, care avea să se desăvârşească la 24 ianuarie 1859.
După câţiva ani, mergând Cuza Vodă prin Moldova spre Bucureşti, trecu printr-o mulţime de oameni în care zări fâlfâind o hârtie, în vârful unei prăjini. Vodă Cuza, înţelegând că e vorba de un necăjit, ceru să i se deschidă calea şi zări pe moş Ion Roată care îi căzu în genunchi, cu lacrimi în ochi şi îi dădu o hârtie scrisă pe ambele feţe.
Vodă Cuza îl recunoscu pe dată pe moş Ion Roată şi îl ridică de jos, cerându-i să-i spună care e pricina. Ţăranul îi spuse că, după adunarea ad-hoc, boierul cel mânios l-a lovit rău în avere şi în cinste. L-a adus la sapă de lemn, punându-şi oamenii să-i împuşte porcii, vacile, apoi caii, sub cuvânt că au intrat pe moşia boierească. Atunci moş Ion Roată s-a dus să se jeluiască boierului, iar acesta l-a scuipat drept în obraz, de faţă cu slugile şi alţi oameni care se aflau acolo, la curtea boierească.
Cuza Voda a ascultat neclintit. Când Moş Ion Roată a isprăvit, i-a pus două fişicuri de napoleoni în mână, spunându-i că e un mic dar de la el, să mai scape de nevoi. Mulţumind, moş Ion Roată îl întrebă oftând cum rămâne cu ruşinea ce i-a făcut-o boierul. Vodă Cuza îl sărută pe amândoi obrajii în faţa mulţimii şi îi spuse să meargă să le spună sătenilor că, unde l-a scuipat boierul, l-a sărutat domnitorul ţării şi i-a şters ruşinea.