Rezumat “Izbavirea lui Wang-Fo “ de Marguerite Yourcenar , dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Batrinul pictor Wang-Fo si discipolul sau Ling rataceau pe drumurile nesfirsite ale regatului Han.
Strabateau tara incet, pentru ca Wang-Fo se oprea noaptea sa contemple stelele si ziua sa priveasca libelule. Povara celor doi era usoara. Lui Wang-Fo nu lucrurile ii erau dragi, ci imaginile lor, si nimic nu i se parea vrednic de a fi dobindit in afara de pensule, borcane cu lac si cerneluri de China, suluri de matase ori hirtie de orez. Erau saraci, pentru ca Wang-Fo isi dadea picturile in schimbul unei strachini de fiertura si nici nu voia sa auda de arginti. Discipolul sau Ling, ducind in spinare un sac ticsit de schite, mergea respectuos incovoiat, ca si cind ar fi dus in spinare bolta cerului.
In mintea lui, sacul era plin de muntii acoperiti cu zapada, de riuri curgind primavara si de chipul lunii stralucind in noptile de vara.
Ling nu era, dupa obirsia sa, dintre cei ce colinda drumurile alaturi de-un batrin care pune stapinire pe zori si-si insuseste amurgul. Tatal sau fusese, la vremea lui, zaraf de aur. Mama lui singura odrasla a unui negustor de jad care ii lasase averea, blestemind-o ca nu i-a fost fecior. Ling crescuse intr-o casa in care bogatia il ferea de primejdii. Viata aceasta ocrotita cu grija il facuse sperios: ii era frica de insecte, de tunet si de chipul mortilor. Cind a implinit cincisprezece ani, tatal lui i-a ales o sotie, o sotie frumoasa, pentru ca gindul ca isi face fiul fericit sa-i mingaie tristetea noptilor, bune acuma numai pentru somn. Sotia lui Ling era gingasa ca o trestie, neprihanita ca laptele, dulce ca apa gurii, sarata cum sunt lacrimile. Dupa nunta, parintii lui Ling, in nesfirsita lor discretie, au murit.
Fiul lor a ramas singur in casa zugravita intr-un rosu viu, in tovarasia sotiei lui, care vesnic zimbea, si a unui prun care, in fiecare primavara, era napadit de flori trandafirii. Ling ajunsese sa o iubeasca pe femeia aceea cu inima limpede, asa cum iti e draga o oglinda care nu-si pierde niciodata luciul, un talisman care te apara mereu. Se ducea prin ceainarii doar din supunere fata de moda. Pentru acrobati si pentru dansatoare avea un gust moderat.
Intr-o noapte de toamna s-a nimerit la aceeasi masa de taverna cu Wang-Fo. Batrinul bause, ca sa poata picta mai bine un om beat; capul ii era inclinat intr-o parte si nu-i era de tot usor sa masoare distanta dintre mina lui si ceasca. Rachiul de orez ii dezlegase limba acestui mester altminteri taciturn si, in seara aceea, Wang vorbea ca si cind tacerea ar fi fost un perete, iar vorbele niste culori de asternut pe albul lui.
Datorita lui, Ling a izbutit sa vada frumusetea chipurilor de oameni beti, pierdute in aburul bauturilor fierbinti, splendoarea cafenie a carnurilor nu deopotriva de atinse de flacari, rozul minunat al petelor de vin risipite, ca niste petale, pe fetele de masa. O rabufnire de vint sfisie fereastra, o pala de ploaie starbatu in incapere. Wang-Fo se apleca sa-i arate lui Ling dira palida a fulgerului, iar Ling, uimit de ...
Explicație:
sper că team ajutat