rezumat la alegenda ghiocelului
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Un înger călătorea într-o buna zi prin înălţimea cerului, legănându-se printre stelele strălucitoare. El se apropia de fiecare stea şi, de ici de colea, culegea câte o floare. După ce culegea din fiecare stea, el se pogora pe pământ şi rupea şi de aici o floare. Pe urmă se suia în cer şi dispărea sub bolta albastră.
Florile de pe pământ, care văzuseră îngerul strălucitor, fără să vadă ce floare luase cu el, se întrebau care să fie sora lor pe care îngerul a cules-o şi a dus-o cu el !
- Este un trandafir - ziceau trandafirii.
- Este un crin alb, ca şi îngerul- ziceau crinii.
- Ba nu, drept să vă spun surioarelor, că nu poate fi decât o lalea - zicea, îngâmfându-se, o lalea foarte frumoasă.
Chiar micşuneaua, care-i aşa de modestă, zicea şi ea, cu glas dulce, că îngerul luase o micşunea.
Deodată, din înaltul cerului, o lacrimă pică şi veni să strălucească pe ghiocelul care avea o tulpiniţă ruptă. Îngerul nu se arătă, însă un glas ceresc se auzi:
- Sărmana floare, floare cu adevarat modestă! Fiindca te-am rupt, cere-mi o răsplată! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tăcu.
- Vrei tu mirosul trandafirului?
- Nu!
- Drăgălăşenia lalelei?
- Nu!
- Vrei să fii albastră, ca floarea de liliac?
- Nu!
- Ce doreşti atunci?
- Fiindcă ai plăcerea să-mi dăruieşti ceva, fă să mă nasc şi să înfloresc îndată ce se duce zăpada. Oamenii amorţiţi şi îngeţaţi de viscol şi de ger, când m-or vedea şi când vor simţi mireasma mea dulce, să se simtă încâlziţi şi mângâiaţi că se apropie primăvara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintâi floare care ne zâmbeşte după o iarnă posomorătă.
Florile de pe pământ, care văzuseră îngerul strălucitor, fără să vadă ce floare luase cu el, se întrebau care să fie sora lor pe care îngerul a cules-o şi a dus-o cu el !
- Este un trandafir - ziceau trandafirii.
- Este un crin alb, ca şi îngerul- ziceau crinii.
- Ba nu, drept să vă spun surioarelor, că nu poate fi decât o lalea - zicea, îngâmfându-se, o lalea foarte frumoasă.
Chiar micşuneaua, care-i aşa de modestă, zicea şi ea, cu glas dulce, că îngerul luase o micşunea.
Deodată, din înaltul cerului, o lacrimă pică şi veni să strălucească pe ghiocelul care avea o tulpiniţă ruptă. Îngerul nu se arătă, însă un glas ceresc se auzi:
- Sărmana floare, floare cu adevarat modestă! Fiindca te-am rupt, cere-mi o răsplată! Spune-mi ce ceri !?
Ghiocelul tăcu.
- Vrei tu mirosul trandafirului?
- Nu!
- Drăgălăşenia lalelei?
- Nu!
- Vrei să fii albastră, ca floarea de liliac?
- Nu!
- Ce doreşti atunci?
- Fiindcă ai plăcerea să-mi dăruieşti ceva, fă să mă nasc şi să înfloresc îndată ce se duce zăpada. Oamenii amorţiţi şi îngeţaţi de viscol şi de ger, când m-or vedea şi când vor simţi mireasma mea dulce, să se simtă încâlziţi şi mângâiaţi că se apropie primăvara.
Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintâi floare care ne zâmbeşte după o iarnă posomorătă.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă