Rezumat la Ethen cel care am fost car nu copiat de pe spate si mai detaliat
Răspunsuri la întrebare
Ethan, cel care am fost – o poveste emoționantă
Copiii sunt adevărate lecții de viață. De multe ori îi subestimăm, avem pretenția ca ei să ne urmeze fără să crâcnească, să accepte schimbările majore fără mari împotriviri. Din fericire, familia lui Ethan nu este o astfel de familie. În urma unui incident nefericit, familia băiatului decide să se mute departe de orașul în care locuiseră până atunci. Deși Ethan știa că adevăratul motiv pentru această mutare era el, părinții susțineau că decizia venea numai din grija pentru bunicul Ike, bunic care locuia singur într-o casă dărăpănată.
Ethan se învinuia pentru tot ceea ce se întâmplase în familia lui. Mersese la terapie, învățase să se prefacă mereu că este bine. Adevărul era că îi era dor de Kacey, cea care fusese cea mai bună prietenă a lui. Și nu va renunța niciodată să spere că va ajunge la ea. Indiferent de barierele pe care va trebui să le depășească.
O lecție de încredere
În Georgia, într-un orășel prăfuit și uitat de lume, Ethan nu vine cu speranțe prea multe. Sentimentul de vină nu îi permitea să spere că va mai găsi un prieten aici. Mai ales că până și fratele lui mai mare îi refuza compania. Dar Ethan, băiatul de oraș, nu a întâlnit niciodată o fetiță precum Coralee.
Coralee este o fată extrem de isteață, o prezență simpatică și un prieten de nădejde. Dar asta dacă treceai peste toate istorioarele ei amuzante. Unii jurau că pățaniile erau doar produsul unei minți prea bogate, alții credeau în tot ce micuța turuia zi-lumină. Adevărul este că, micuța noastră Coralee avea multe secrete. Dar cine nu are? Nici măcar Ethan nu i le împărtășise pe ale lui, chit că ei erau mai mereu împreună.
Trecutul lor pare să iasă la iveală fix când lucrurile păreau să se fi liniștit. Testul încrederii nu va fi ușor de trecut și nu știu dacă prietenia va mai putea fi salvată după asta. Numai de ei depinde. Sau nu depinde mereu de noi?
Ethan, cel care am fost – iertare și speranță
Ethan are nevoie de lucrurile care i-ar putea uni familia din nou. Dar nu știe că totul pleacă din interiorul lui. Trebuia să învețe să se ierte, să accepte lucrurile pe care cei mai mari i le repetaseră de atâtea ori. Și avea nevoie să spere. Dar pentru asta avea nevoie de dragoste, de sprijin și de încredere. Bunicul Ike, un bătrân pe care l-am crezut un ursuz și jumătate, îi oferă nepotului său cea mai frumoasă lecție de dragoste, dar și o alta la fel de importantă: timpul trece repede, ar trebui să ne asigurăm că cei dragi știu cât de mult îi iubim și cât de mult înseamnă pentru noi.