rezumat la Mondragon marea incercare
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
REZUMAT MONDRAGON. MAREA INCERCARE - ANA GALAN
Cale tocmai a împlinit unsprezece ani și, conform tradiției din sat, Anton dragonarul îi alege un dragon. Ca să se dovedească vrednic de a-l păstra, băiatul trebuie să treacă o probă: să se întoarcă acasă împreună cu noul său tovarăș înainte de lăsarea întunericului.
Dar ghinion! Dragonul pe care i l-a ales Anton este un tolomac: nu poate să zboare, scoate flăcări pe nări când ți-e lumea mai dragă și aleargă după toate gazele pe care îi pică ochii. Cum o s-o scoată Cale la capăt? Ana Gălan s-a năcut în Oviedo (Spania), a studiat medicina veterinară la Universitatea din Madrid din dragoste pentru animale, iar din 2008 s-a dedicat scrisului. Fragment din roman: “Cale încerca să își dea seama ce fel de sunete erau, dar nu mai auzise niciodată așa ceva. Nu păreau țipete omenești. Să fi fost vreun monstru, dintre cei despre care vorbeau legendele? Să fi fost primejdios? Își grăbi pașii, vrând să lase cât mai repede în urmă zgomotele înfricoșătoare care îi ajungeau la urechi. Prietenii lui își vedeau de drum în tăcere și până și Mondragon părea să fi priceput că ceva nu era în regulă, fiindcă încetase să se mai smucească în lesă. Cu toții erau numai urechi, în caz că lucrul sau animalul care gemea în halul ăla s-ar fi arătat din negură. Și așa, fără să scoată o vorbuliță măcar și grăbindu-și pașii din răsputeri, se îndepărtară de drumul care ducea în Pădurea de Negură. Pe măsură ce lăsau în urmă: locurile acelea, cerul se limpezea. Norii dispărură, iar soarele ieși din nou la iveală, revărsându-și asupra celor patru tovarăși căldura toropitoare. Primul care deschise gura fu Olecuță. - N-am fost niciodată așa de aproape de pădure. Ce credeți că era cu zgomotele alea? - Habar n-am, dar nu era deloc de bine, îi răspunse Mayo. - Ce-ar fi să ne ducem să spunem cuiva ce am auzit? propuse Olecuță. Uitați! Acolo, departe, se zăresc zidurile moșiei primarului. Poate trecem să-l vedem și să-i povestim. - Primarului? Ce, ai cumva chef să dai ochii cu fii-su, Murda? Eu una nu! spuse Mayo. Nu-i de-ajuns că trebuie să-l suport la școală? Să mai trec acum și pe la el pe-acasă și să-l văd și în vacanța de vară? Murda era bătăușul școlii. Era rău din fire, nu-i păsă de nimic și de nimeni, iar singurul lucru care părea să-i stârnească vreo plăcere era să-i facă pe alții să