Rezumat la poezia Sufletul satului de Lucian Blaga VĂ ROG !!!!! Dau MULTE PUNCTE, Coroană, stele și inima VĂ ROG AJUTAȚI-MĂ !!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
etasat, ca existenta de sine statatoare, sufletul satului umple spatiul fal-faind “ca un miros sfios de iarba taiata, / ca o cadere de fum din stresini de paie, / ca un joc de iezi pe morminte inalteâ€. Sintagma din titlu preia semnificatii metaforice care, corelate, configureaza un univers de sensibilitate plin de poezie: mirosul ierbii, fumul cazut, jocul iezilor pe morminte deschid spatiul catre o a patra dimensiune - aceea a unui spatiu-timp fara determinare. Trecut imemorial si perspectiva nelimitata, scufundare de zodii si efemeritate a orizontului inaltat parelnic, inocenta dezlantuire a naturii deasupra formelor caduce...
Seara devine timpul sacru - amintind de momentul acesta in viziune eminesciana, ca timp al izvorarii. Poezia devine un cantec-elogiu, evitand descr iptivul si imnicul. Poem-sugestie, poem-receptacul de semnificatii emblematice, Sufletul satului concentreaza imagini arhetipale despre satul originilor sau satul-idee, asa cum il numea poetul in Elogiul satului romanesc. Satul-idee si orasul modern stau in opozitie. “Satul nu este situat intr-o geografie pur materiala si in reteaua determinantelor mecanice, ca orasul; pentru propria sa constiinta, satul este situat in centrul lumii si se prelungeste in mit. Satul se integreaza intr-un destin cosmic, intr-un mers de viata totalitar, dincolo de al carei orizont nu mai exista nimic†(Ion Pop, op. cit). In acest spatiu poetic al legaturilor perfecte in cerul copilariei cu universul tainelor, satul se reveleaza ca existenta ritualica, rostindu-se intr-un limbaj magic, esential.