rezumat la “prietenul meu” de Ioana Pîrvulescu:) va rog. dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Nu știu dacă ați observat și voi: ec o zi care pornește prost și
-apoi te zgâlțâie întotdeauna, ca o mașină condusă de un șofer începând pe un drum cu gropi. Așa afost marțea în care urma să dăm teza la mate matică. Prima teză din viața mea. Nu - mi făceam griji, pentru că - nu vreau să mă cre deți un lăudăros - sunt cel mai bun din clasa la matematică. Ia întrebați - cu toate acestea, numărul de produse și numărul de numere 27 și 9 și vă spun în - o clipă. Am deja rezultatul. Dar mai bine vă lasă să vă socotiți, ca să vă maiantrenați pentru teza voastră, dacă sunteți cumva tot într-un Va.
În schimb, la română am mereu probleme. Bunica lerepetă adesea vecinilor noștri: "Bogdan - ăsta sunt eu - e foarte bun la ma tematică, iar Claudia la română. "Claudia e sora mea și e într-un grup VIII- A. E genul de fata care vorbeste cu florile, cu păsările, chiar cu norii, Dar e cam cu neîndemâna Tică atunci CANDsunt de -a se confrunta cu oamenii. Eu n- am vorbit niciodată cu vreo floare, ce să mai spun de norii cei schimbători, în care soră -mea
vede fel de fel de ciudățenii: cai de mare, kanguri, farfurii zburătoare cu extra tereștricu tot. Înodihnește, seamănăm bine, avem ochi verzi, genă lungi ( genul de fete , cum mi se spune mereu), părul castaniu ondulat, doar că eu sunt o șuviță pe frunte, când ea este părul dat pe spate și prins în - o coadă cu elastică în culori fosforescente. Claudia n- sunt niciodată probleme cu literatura, se pare că o joacă, așa că uneori o rog pe ea ea - mi fac tema, nu nu - ar lua mai mult de zece minute. Până acum n- am reușit o- convingă nici măcar o dată, habar n -am de ce.
Tocmai pentru ziua de marți, aveam de făcut o compunere cu titlul "Prietenul meu cel mai bun". Profesorii de limba română țin mereu teme despre prieteni și prietenie. Oare de ce? mi - am făcut singur - asocierea compunerii, îngrijirea mi- un ieșit cam scurt, mai exact de trei fraze, și cam seacă, dacă înțe legeți ce vreau sădar mi-am spus
- o venit o idee genială. Adică așa mi se pare mie, că eo idee genială, deși Claudia a spus îngrozită: - E o nebunie, nu cumva să
îndrăznești! Dar eu
- te rog sa nu credeti iarăși lăudăros -
sunt îndrăzneț, pe când Claudia, cum spune și tata, e cam fricoasă. Am preferat să n - o iau în seamă. Cum spuneam, ghinioanele au început din zori: m- am trezit mai târziu decât oricând și ap oi mi- am căutat zece minute de ochelarii, pe care mereu le las pe unde se află. Ei, da, am ochelari, sper că nu vă deranjează asta, toată lumeaîmi spune că - mi stau bine. Ca să nu întârzii, n- am mai mâncat și am luat - o la fugă în viteza a patra. Afară pl oua teribil, ceea ce complica planul meu despre care o sa aflati un pic mai tarziu. sTIUcă vă pun răbdarea la încercare, dar profesorii noștri spun întotdeauna că răbdarea eo calitate esențială în viață și că trebuie să ne - o educăm de mici. Eram la o oprire, la trecerea de pietoni. Îngrijirea șoferuluiprobabil nu nu - și educa suficiente pentru a păstra ațâșnit ca din pușcă, iar apa din Rigola ma stropit de sus jos jos, arata ca un personaj din filmul 101 dalmatieni. Așa am ajuns la școală, unde toată lumea vorbea despre teză, și pecolegii mei invidiau că n - am emoții. Nu știu nimeni că aveam și eu temuri mele, cred că mai mari decât a le lor, și acestea era u legat de ora României și de ideea mea genială. Dar așa sunt de obicei oamenii, te judecă superficial, n- au ochi și ochelari cu care să - vă vadă și sufletul. mi - am pus cu mare grijă rucsacul în bancă și, din fericire, nu s - un uitat nimeni la el. Deo camdată planul meu mergea bine.
A început prima oră, de istorie, după care a urmat româna, apoi mat
ematica. Nimeni nu putea fi atent, clasa foșnea și fremăta ca o pădure când se apropie furtună. Doamna profesoară era oricum destul de necăjită că răspundea anapoda, dar abia când s - un întors spre tablă, ca să scrie, sa petrecut nenorocirea: banca cel mai apropiată de ușă, pe care o împart cu prietenul meu Adi, a început să bâjbâi. Doamna s - a întors și ne - un fulgerat pe amândoi cu privirea. Nu știu de ce i s- un pariu că vinovatul e Adi. -
Popescu Adrian, o spusă, de când ați înlocuit vorbirea articulată cu lătratul? Ieși, te rog, din clasă, până la tinerece. Toată clasa (mai puțin eu) a izbucnit în - un ras nebunesc. Descoperă legătura cu teza acum și se termină în râsul colegilor mei. Adi,pe care încă nu l-am puse la curent cu planul meu, s-
a făcut mai întâi roșu ca focul, apoi alb ca zăpada.