Rezumat la Stigletele de Mihail Sadoveanu
Va rog rapid
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:A fost odată, de mult, o iarnă grozavă pe la noi. Păsările, înfricoșate, s-au strâns sub streaăina bisericii. Veniseră acolo toate locuitoarele vailor si munților, neamurile de la câmpii și de la baltă, cântăreții cei mărunți din dumbrăvi. -
Trebuie sa furăm oleacă de foc din cer, altfel pierim, spuse pajura, împărăteasa cea bătână de la munte.
Să vedem cine va aduce o rază! Eu nu pot lăsa lumea fără stapânire, zise pajura.
Să se ducă una dintre păsările mărunte și sprintene! hotărî împărăteasa.
Noi nu avem putere! Știm numai să cântăm, zise cinteza.
Nu vă supărați, mă duc eu, zise sticletele, cel mai mic și cel mai sfios. Sticletele a plecat fluturând din aripioare spre cerul senin. A mersața multă vreme până când a intrat in vârtejul soarelui
sforțare, se avântă și prinse o rază. Aproape orbit, cu penele pârlite, se rostogolește îndărăt spre pământ cu soarele în cioc
Fraților si surioarelor! zise botgrosul. Să-l ajutam, săracul!
Să-l îmbracăm, ciripiră toate. Fiecare îi dadu o pană. De atunci are sticletele fes purpuriu și hăinuța din bucăți.
Explicație: