Question

rezumat la uniforme de general de mircea eliade modelul 41 dau 35 puncte si coroana:))​

Answer 1

Într-o noapte de toamnă din anii '50, tânărul actor Ieronim Thanase pătrunde pe furiș, împreună cu Vladimir Iconaru (un licean pe care-l întâlnise pe stradă), în podul unei case vechi din centrul Bucureștilor, cu scopul de a împrumuta două uniforme de general pentru o reprezentație teatrală, precum și de a-i arăta însoțitorului său mai multe vechituri și o impresionantă colecție de fluturi. Casa, care îi aparținuse mătușii tatălui său, văduva generalului erou Iancu Calomfir, se șubrezise în urma bombardării București în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și era acum aproape părăsită. Cei doi se îmbracă în uniformele de general scoase din cuferele prăfuite, iar Ieronim rezumă cu fantezie întâmplările ca într-un spectacol de teatru și încearcă să evoce într-un mod romanțios istoria misterioasă a familiei Calomfir. Vizita capătă astfel o semnificație simbolică, reprezentând o călătorie misterioasă într-un timp demult dispărut.[6]

Incursiunea nocturnă în pod este întreruptă de sosirea neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la acest aspect se reflectase și în viața sa sentimentală, iar fiecare femeie, căreia îi istorisea descoperirea sa, se despărțea de el; au fost rupte astfel trei logodne.[7] Audiind un pasaj cântat de Maria Da Maria (care afirmase anterior că muzica are rolul de a elibera îngerul care zace în om și de a-l face să-și ia zborul, înălțând astfel și sufletul omului), profesorul Antim își dă seama că interpretarea ei la violoncel întrece tot ce înțelesese el până atunci din muzică și că fata, deși îi este elevă, are un talent superior.

Surprinși de Antim, tinerii coboară din pod, iar Ieronim își narează propria poveste de copil-minune în lumea teatrului, afirmând că a redescoperit „sensul și funcția spectacolului” ca asumare activă a existenței[8] („a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Asta înseamnă că putem interveni oricând, prin imaginație, și putem modifica spectacolul așa cum vrem noi…”,[9] adică imaginea lumii ca teatru definită prin conceptul „theatrum mundi”)[8] și a reinventat arta dramatică. Perspectiva istorică poate fi transformată astfel într-un timp mitic, în care existența omului devine interpretarea unui rol,[10] iar „cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați!”.[11]

Planurile narațiunii se întrepătrund, iar povestea tinerilor și povestea violoncelistului și a elevei sale sunt prezentate în paralel, cu flashback-uri în trecutul personajelor. Timpul trece, iar Vladimir decide să plece spre casă, fiind condus de Ieronim și Maria Da Maria, ce își continuă apoi plimbarea împreună. Rămas singur, Antim deschide ultima sticlă de brandy și este trezit din starea de somnolență de una din numeroasele sale logodnice care-l aduce, după ce traversează cadrul de lumină al oglinzii din salon, într-o enormă sală de concerte și-l trage după ea pe o scară de marmură care urca la nesfârșit către un loc unde erau așteptați.[12] El se oprește pentru o clipă să asculte ce se cântă în sală, iar fata necunoscută dispare fără urmă.[12]