Rezumat lung Balada Unicornilor de Ledicia Costas. Scris frumos plss dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
La Școala de Invenții și Meserii merg cei mai străluciți copii, în stare să inventeze case motorizate, pălării zburătoare, ba chiar și ochi mecanici și roboți extraordinari. Agață McLeod este una dintre cele mai bune eleve, dar sînt multe lucruri pe care nu le știe despre Școală...
și despre propriul trecut. Ca să-și desăvîrșească destinul, tînăra inventatoare va trebui să pornească într-o călătorie plină de primejdii spre începuturile lumii. Un roman de aventuri în care fantezia și știința se întrepătrund într-o confruntare necruțătoare, care aduce față în fața corbi și unicorni. Traducere din limba spaniolă de Oana-Dana Balaș Fragment din cartea "Balada unicornilor" de Ledicia Costaș "În afara peșterii, ceață stăpânea priveliștea. Nu se mai auzea uruitul motoarelor și al elicelor: aeronava tocmai dispăruse în triunghiul acela de energie care se ivise pe cer în urmă cu doar câteva secunde. Fu ultimul lucru pe care l-a zărit pilotul: un triunghi enorm, luminos și albastru, care-l atrăgea cu o forță irezistibilă. Apoi, pierdu controlul aeronavei și fu înghițit pe loc. În urmă cu treizeci și șapte de ani, un renumit om de știință pusese acelui neobișnuit fenomen numele de Triunghiul Coleopterelor. Zeci de aeronave dispăruseră în zonă. Nimeni nu putea explica un asemenea mister, deși din când în când apăreau tot soiul de teorii. Autoritățile orașului recomandau tuturor să evite acel spațiu aerian, unde nu se putea garanta siguranță. Totuși, se găsea întotdeauna un explorator îndrăzneț, dornic să găsească Peștera Scarabeilor. Toți, fără excepție, își pierdeau viața în încercare, lucru care îi aducea pustnicului o satisfacție profundă. Peștera Scarabeilor adăpostea, de la începutul timpurilor, viața și moartea. Pereții de piatră mușteau de apă și erau îmbrăcați țesătura de mușchi și felurite plante iubitoare de umezeală. La sol se află marea taină a peșterii. Acolo mișunau mii de scarabei din diferite specii, care scoteau un sunet mecanic specific. Angrenajele și rulmenții care le alcătuiau corpul erau în continuă mișcare. Toți purtau în pântece un motoraș care-i ținea în viață. O viață mecanică, într-adevăr. Dar, la urma urmei, viața. Pustnicul se apropie de un scarabeu care semăna cu un rinocer în miniatură. Era un exemplar de dimensiuni remarcabile. Pe cap îi răsărea un corn care-l scotea în evidență printre alții din soiul lui. - Ți-a sunat ceasul, îl vești pustnicul cu o undă de tristețe, mângâind scarabeul-rinocer pe corn