rezumat mircea cartarescu a patra inima
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
31
Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe. Desluşind runele ciudate de pe aripilece lopătează leneş, înţelegi că ele vorbesc despre oraşe de cristal şi subterane pline demonştri, şi regine misterioase şi secole îngropate în uitare, numai şi numai pentru că toateaceste minuni, miraculoase sau înfricoşătoare, se află deja în tine. Se aflau acolo înaintesă-ţi începi călătoria. Citind şi zburând, ceea ce e unul şi acelaşi lucru, nu faci decât sădesenezi harta magică a propriului tău suflet...
A patra inima de Mircea CartarescuCărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnescfluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pegâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, cisute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă,ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise. Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunttatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca săle desluşim. Stând confortabil în spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm.Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nusunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şimelodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi-atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duceîn lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu carezburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre.
A patra inima de Mircea CartarescuCărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnescfluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călări pegâtul cu pene fine al unui fluture uriaş. Dar cartea nu are o singură pereche de aripi, cisute, ca un semn că ea te poate duce nu doar din floare-n floare în această lume glorioasă,ci în sute de lumi locuite. Unele dintre ele seamănă mult cu cea în care trăim, altele sunt populate de fiinţe care nu ni se arată decât în vise. Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunttatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca săle desluşim. Stând confortabil în spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm.Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nusunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şimelodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi-atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duceîn lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine. Cărţile sunt fluturi cu carezburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă