rezumat pe tema suzeranitatea otomană în Țările Române
20 puncte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
La sfarsitul secolului al XlV-lea – inceputul secolului al XV-lea
Imperiul otoman isi stabileste hotarul pe Dunare si incepe primele
actiuni de cucerire la nord de acest fluviu.
Evolutia relatiilor romano-otomane in secolele XV-XVI a dus la
recunoasterea de catre Tarile Romane a suzeranitatii otomane,
bazate pe principiile ‘legamantului’.
Pe masura ce s-a consolidat suzeranitatea otomana Poarta si-a
atribuit tot mai mult dreptul de a-i numi pe domni, substituindu- se astfel principiul dinastiei si vechiul drept de alegere al
boierilor.Urmarind scopul de a-i tine pe domni in supunere, Poarta
scurteaza durata carmuirii lor (redusa la 2-6 ani), iar pentru a- i impiedica sa duca o politica independenta, in special, externa,
li se cerea sa trimita ca ostatici la Istambul fii, frati, nepoti…La
mijlocul secolului al XVI-lea capitalele au fost stramutate
mai aproape de hotarele otomane: a Tarii Romanesti – de la
Targoviste la Bucuresti, a Moldovei – de la Suceava la Iasi.
Aceasta le permitea turcilor sa controleze mai indeaproape
activitatea domnitorilor.Sub presiunea suzeranitatii otomane
Tarile Romane isi pierd tot mai mult libertatea de actiune pe plan
extern. Actiunile diplomatice ale domnitorilor se incadrau oficial
in sistemul diplomatiei otomane.Regimul suzeranitatii otomane
aduce insemnate obligatii din punct de vedere economic, in
Moldova volumul tributului creste de la 2.000 de galbeni la 1456
pana la 65.000 in 1593, iar in Tara Romaneasca – de la 3.000
pana la 155.000 in acelasi an 1593.
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea Imperiul otoman
impune Tarilor Romane si un apasator sistem comercial, in baza
caruia ele au devenit’camara’ cu provizii destinate Istambulul si
armatei otomane. Poarta a instituit un sistem de livrari obligatorii
a produselor de care avea nevoie si a interzis vanzarea lor pe alte
piete.