Rezumat proprietatile materialelor textile. Va rog frumos.
Educatie Tehnologica.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Este important ca cei care lucrează în domeniu, inclusiv croitorii, să poată distingă materialele textile și proprietățile acestora pentru a selecta cele mai potrivite materiale în procesul de confecționare a articolelor vestimentare. Îmbrăcămintea este realizată din materiale textile, iar acestea, la rândul lor sunt realizate din fire textile sau fibre. Astfel, satinul, catifeaua, dantela sunt țesături, în timp ce mătasea, bumbacul, poliesterul, vâscoza sunt fibrele din care acestea pot fi țesute. Aproape toate materialele textile pot fi realizate atât din fibre naturale, cât și chimice pentru un aspect asemănător, diferența o fac proprietățile fiecărui tip de fibră. Este cunoscut că fibrele naturale sunt mai bine tolerate de piele, permit circularea aerului, absorb cu ușurință umiditatea și transpirația, sunt rezistente la șocuri mecanice, iar cele sintetice sunt economice, se drapează frumos, se șifonează greu, dar sunt greu de purtat la temperaturi extreme.
Explicație: Pentru a determina originea fibrelor textile, se utilizează metoda organoleptică și metoda de ardere.
Caracterisitica materialelor textile
La confecționarea îmbrăcămintei se utilizează preponderent materiale textile care, în funcție de metoda de obținere, se clasifică în: materiale țesute, materiale tricotate și materiale nețesute.
Modul în care se încrucișează firele de urzeală cu cele de bătătură se numește legătură și se reprezintă grafic printr-un desen pe hârtie milimetrică. Pentru a prezenta convențional legăturile, se respectă următoarele reguli:
firul de urzeală se reprezintă grafic printr-un rând vertical de pătrățele. Firele se numerotează sub desen de la stânga la dreaptă;
firul de bătătură se reprezintă printr-un rând orizontal de pătrățele. Firele se numerotează în stânga desenului de jos în sus;
locurile în care firul de urzeală se încrucișează cu firul de bătătură se numește punct de legare, notat cu P; se reprezintă grafic printr-un pătrățel pe hârtia milimetrică;
în cazul în care firul de urzeală trece pe deasupra firului de bătătură, se obține acoperire de urzeală, care se prezintă printr-un pătrățel hașurat;
iar dacă firul de bătătură trece pe deasupra firului de urzeală, acoperirea va fi de bătătură și se reprezintă grafic printr-un pătrățel gol. Hașurarea poate fi înlocuită prin culori.
Numărul de fire de urzeală şi de bătătură, după care felul de legare al firelor se repetă identic, se numeşte raport de legare (pe urzeală Ru și pe bătătură Rb).
Evoluția reprezintă drumul parcurs de un fir în cadrul raportului de legare.
Flotările reprezintă trecerea unui fir dintr-un sistem peste sau pe sub mai multe fire din celălalt sistem (legăturile serj, satin, atlaz).
Legăturile țesăturilor
Indicii de determinare a direcției firului de urzeală
Urzeala este îndreptată spre bordurile/lizierele țesăturii.
Dacă ţesătura are părul pieptănat, atunci direcţia părului coincide cu direcţia urzelii.
Când întindem țesătura, sistemul mai puţin extensibil va indica direcţia urzelii.
La lumină se va observa că firele de urzeală sunt plasate mai uniform şi mai reclinat.
Direcţia urzelii coincide cu direcţia dungilor, care se deosebesc prin culoare sau grosime.
Ţesăturile de semimătase conţin fire de mătase în sistemul de urzeală.
Ţesăturile de bumbac sau lână sunt compuse dintr-un sistem torsionat, al doilea sistem fiind compus din fire simple; firele de urzeală sunt cele torsionate.
La țesăturile de mătase care sunt constituite dintr-un sistem de mătase-crep și al doilea din mătasă netorsionată, firul de urzeală este netorsionat.
Ţesăturile de in sau lână în amestec conţin, de regulă, bumbac în sistemul de urzeală.
Structura feței și dosul țesăturii
Fața țesăturii este partea cu aspect mai frumos, care se datorează coloritului, legăturii și operațiilor de finisare la care a fost supusă aceasta.
Desenul imprimat pe faţă are o culoare mai vie decât pe dosul țesăturii.
În cazul ţesăturilor netede, dosul este mai pufos, deoarece ţesătura se flambează pe faţă. Pentru a observa pufozitatea ţesăturii, aceasta va fi privită la nivelul ochilor.
Unele defecte de ţesut (noduri, bucle) se pot trece pe dos, de aceea numărul de defecte pe faţă este mai redus.
Firele mai costisitoare, de regulă, se trec pe faţă. De exemplu, la ţesăturile din lână în amestec, pe faţă predomină firele de lână, iar la cele din semimătase – firele de mătase.
În cazul în care desenul legăturii din ambele părţi este identic, acesta este mai clar pe faţă.
La drapuri şi postavuri pluşate, puful este așezat mai regulat pe faţă, iar pe dos, de regulă, are o suprafaţă împâslită.
DAAAA ma scuzi ca a fost atat de lung dar sunt la liceul industrial si sunt specializat pe asta