rezumat socteala deavolului va rog
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Te ajut eu ')
Ușa deschisă de Hannah o poartă către o lume dintr-un trecut pe care ea a tot vrut să-l ignore. E ziua când familia ei sărbătorește Șederul, iar ea ajunge într-un sătuc polonez din anul 1942. Soldații naziști vin după oamenii din sat. Fiindcă ea știe istoria celui de-al Doilea Război Mondial, doar Hannah anticipează ororile care-i așteaptă. Cititorii vor înțelege proporțiile unei tragedii istorice și se vor simți deopotrivă tulburați și obligați să ia atitudine. - Booklist O carte incredibil de emoționantă. - Kirkus Reviews Cartea lui Yolen contribuie mult la înțelegerea efectelor Holocaustului, care vor răsuna în istorie, acum și totdeauna. - School Library Journal Fragment din volumul "Socoteala diavolului" de Jane Yolen: "Prima Selecție fusese cea mai grea, își zise Hannah mai târziu. După aceea, deveni parte a rutinei zilnice. Iar dacă nu stăteai prea aproape de vreo grecoaică sau dacă nu lucrai prea încet, dacă nu spuneai ce nu trebuia, nu vorbeai prea tare, enervai un gardian, nu o amenințai pe blokova, nu te-mpleticeai prea tare sau nu te-mbolnăveai, era posibil ca de data asta să nu fii selectat. De data asta. O parte din ea se revolta împotriva demenței regulilor. O altă parte era recunoscătoare. Într-un univers aflat în plin haos, orice îndrumări erau de ajutor. Și mai știa că în fiecare zi în care rămânea în viață, trăia. Unu plus unu plus unu. Ghitl o numea socoteală Diavolului. Așa se făcu că o zi se prefira într-alta. Amintirile ei deveniră amintiri despre lagăr și-atât: ziua în care un gardian i-a dat o bucățică de cârnat și n-a cerut nimic în schimb. Dimineața când a sosit un alt transport de zugangi. Clipa în care un nou transport n-a mai sosit. După-amiaza când Ghitl a aranjat de-o funie cu care toți copiii s-au jucat de-a săritul după cină. Și aceeași noapte când Masa, roșcata din Cracovia s-a spânzurat cu funia respectivă, după ce aflase că soțul și fiul ei de șaptesprezece ani ajunseseră în cuptoare. Într-o după-amiază însorită, când curăță cazanele cu Sifre, Hannah o întrebă, visătoare: - Care e mâncarea ta preferată? Dacă ai putea avea orice fel de mâncare ți-ai dori. Stăteau în patru labe deasupra cazanelor răsturnate, rănind bucăți de cartof ars, care încă se încăpățânau să rămână lipite de fundul vaselor. Sifre se dădu înapoi de pe cazan, ștergându-și o mână murdară pe obraz. Se gândi o clipă, înainte de-a-i răspunde. Nu era o întrebare nouă. De săptămâni întregi făceau variațiuni pe aceeași temă. - Cred că o portocală, zise ea încetișor. Asta chiar era o schimbare. De obicei spunea un ou. - O portocală, repetă Hannah, încântată de noutate. Uitasem de portocale. - Sau un ou."
Coroniță?? :)