rezumat va rog va dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Peste mări şi țări, de-a lungul Râului de Jad, se afla cândva un munte negru ca tăciunele, care
strapungea înaltul cerului ca un dinte zdravăn de otel.
Săteni i spuneau Muntele Neroditor, fiindcă
nu creştea fir de iarbă pe el, iar animalele și păsările nu poposeau niciodată pe culmea lui.
La răscrucea dintre Muntele Neroditor şi Räul de Jad, inghesuit intr-un cotlon, se afla un sat
nevoiaş, învăluit în umbre cafenii.
Satul apărea şters şi palid din pricina pământului sărac şi arid care-
impresura.
Pentru a se alege cu recolte de orez de pe urma tinutului îndărătnic, sătenii erau nevoiți
să-l ude necontenit.
Zi de zi, oamenii se umpleau de noroi, aplecându-se la fiecare pas pentru a sădi
cele trebuincioase.
Pământul muncit era împrăştiat pretutindeni, uscat de soarele dogoritor pe
hainele, părul şi casele oamenilor.
Cu timpul, întregul sat fu învăluit de o pâclă brun-cenuşie,
asemenea noroiului uscat.
Una dintre casele din sat era atât de mică, încât scândurile de lemn ce-i serveau drept pereti, și
care erau tinute laolaltă doar de acoperiş, păreau un mănunchi de chibrituri legate cu o sfoară.
Inăuntru abia încăpeau trei oameni strânşi în jurul mesei mare noroc, căci întocmai atâția locuiau
acolo.
Printre ei și o fetiță pe nume Minli.
Minli nu era nici pämäntie și nici ştearsă ca restul stenilor.
Fetița avea pārul negru lucios și
obrajori rozali, ochi scanteietori mereu însetați de aventură și un suras ager care i lumina chipul.
Cand ii bagau de seamá firea veselā şi neastämpárata, oamenii Scuturau din cap spunändu-i ca
numele-care însemna,,gand sprinten"-i se potrivea chiar bine.
, Prea bine", ofta mama ei, Minli
avand obiceiul de a fi iute nu doar la minte, ci şi la taptä.
Ma ofta adesea, gemea mâhnită și se încrunta de fiecare dată când dădea cu ochii de hainele
lor aspre, de casa prapadita şi de masa lor saracacioasa.
Minli nu-şi amintea vreun moment in care Ma
sa nu ofteze;
tocmai de aceea fetita işi dorea deseori să fi avut un nume care sã însemne,aur" sau
, noroc".
Asta pentru că Minli și părinții ei erau la fel de săraci precum întregul sat și pămåntul din
împrejurimi.
Reuşeau cu greu să strângăorezul pentru traiul zilnic, iar singurii bănuți din casă erau
doua monede vechi de aramă, pāstrate într-un bol albastru de orez, pe care era desenat un iepure alb.
In fiecare dimineață, înainte de răsăritul soarelui, Minli, cu mama şi tatăl ei se duceau la câmp.
Era vremea semänatului, aşa că munca era cu mult mai istovitoare.
Noroiul gros li se lipea de tälpi, ca
un clei, iar ei trudeau sädind fiecare sămânțăcu mâna.
Când le ajungea soarele deasupra capului, lui
Minli ii tremurau deja genunchii de oboseală.
ÎȚI SUGEREZ O APLICAȚIE PENTRU REZUMATE SE CHEAMĂ-TEXT SUMMARY