Studii sociale, întrebare adresată de schwanzlvr, 8 ani în urmă

Rezumați textul de la Instrucțiuni și arătați care e rolul logicii în întâmplarea povestită.

fragment din Umberto Eco - romanul "Numele trandafirului"


În vreme ce măgăruşii noştri şchiopătau la ultima cotitură a muntelui, acolo unde drumul principal se desfăcea în trei, dând naştere la două poteci laterale, maestrul meu s-a oprit pentru o vreme, privind în jur pe marginile drumului, şi pe drum, şi deasupra drumului, unde un şir de pini mereu verzi alcătuiau, pe o mică bucată de pământ, un acoperiş natural, încărunţit de zăpadă. — Abaţie bogată, spuse. Abatelui îi place să arate bine când se iveşte ocazia să apară în public. Obişnuit cum eram să-l aud făcând cele mai ciudate observaţii, nu l-am întrebat nimic. Şi pentru că, după o altă bucată de drum, am auzit nişte zgomote şi la o cotitură a apărut un grup însufleţit de călugări şi de servitori. Unul dintre ei, de cum ne-a văzut, a venit în întâmpinarea noastră, grăind cu multă bună-cuviinţă: — Bine aţi venit, domnule, a zis, şi să nu vă miraţi dacă-mi închipui cinesunteţi, întrucât am fost încunoştinţaţi de venirea domniei voastre. Eu sunt Remigio din Varagine, chelarul [ Chelar = Călugăr care se îngrijește într-o mănăstire de aprovizionare] mănăstirii. Şi dacă domnia-voastră sunteţi, după cum cred, fratele Guglielmo din Bascavilla, Abatele trebuie să fie înştiinţat. Tu, a poruncit el unuia dintre oamenii lui, urcă să dai de ştire că oaspetele nostru are să intre în incintă.
— Îţi mulţumesc, domnule chelar, a răspuns cu dragă inimă maestrul meu, şi apreciez cu atât mai mult curtenia domniei tale, cu cât a trebuit, ca să mă saluţi pe mine, să vă întrerupeţi urmărirea. Dar, fii liniştit, calul a trecut pe-aici şi s-a îndreptat spre poteca din dreapta. Nu va putea merge prea departe pentru că, de cum va ajunge la depozitul de fân, va trebui să se oprească. E prea deştept ca s-o ia la goană prin locurile astea prăpăstioase... — Când l-aţi văzut? a întrebat chelarul. — Ba nu l-am văzut deloc, nu-i aşa, Adso? a spus Guglielmo, întorcându-se spre mine bine dispus. Dar dacă-l căutaţi pe Brunello, calul nu poate să fie decât acolo unde vam spus. Chelarul şovăi. Se uită la Guglielmo, apoi la potecă şi în sfârşit întrebă: — Brunello? Cum de ştiţi? — Ei, haide, a spus Guglielmo, e clar că-l căutaţi pe Brunello, calul preferat al Abatelui, cel mai bun alergător de galop din grajdul dumneavoastră, cu părul negru, înalt de cinci picioare, cu coadă bogată, cu copită mică şi rotundă, dar cu un galop foarte regulat; cap mic, urechi ascuţite, dar ochi mari. A luat-o spre dreapta, îţi spun eu, şi grăbiţi-vă, oricum. Chelarul a avut un moment de ezitare, apoi a făcut un semn oamenilor lui şi au luat-o grăbit spre poteca din dreapta, în vreme ce măgarii noştri o porneau din nou la urcuş. În timp ce mă pregăteam să-i pun întrebări lui Guglielmo, pentru că mă rodea curiozitatea, el mi-a făcut semn să aştept; şi într-adevăr, după câteva minute, am auzit strigăte de bucurie, şi la cotitura potecii au apărut din nou călugării şi servitorii, aducând calul de căpăstru. Au trecut pe lângă noi continuând să ne privească destul de zăpăciţi, şi ne-au luat-o înainte mergând spre abaţie. Cred că şi Guglielmo călărea ceva mai încet, ca să le îngăduie să povestească ce se întâmplase. De fapt, avusesem putinţa să-mi dau seama că maestrul meu, în totul şi cu totul om de virtuţi dintre cele mai alese, se lăsa stăpânit de viciul vanităţii când era vorba să dovedească ascuţimea minţii sale şi, preţuindu-i înzestrările de rafinată diplomaţie, am înţeles că vrea să ajungă la destinaţie precedat de o temeinică faimă de om înţelept. — Şi acum, spuneţi-mi, n-am putut eu să mă abţin în cele am urmă, cum aţi făcut să ştiţi? — Bunul meu Adso, a spus maestrul. Tot timpul drumului te învăţ cum să recunoşti urmele cu care lumea ne vorbeşte ca o mare carte. Alain de Lille sau, cum îi spun pe-aici, Alano delle Isole, spune că "Omnis mundi creatura quasi liber et pictura nobis est in speculum" [ Orice creatură din lume este pentru noi, ca intr-o oglindă, ca o carte si o pictura"] - şi se gândea la nesecătuita rezervă de simboluri cu care Dumnezeu, prin creaturile sale, ne vorbeşte despre viaţa veşnică.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de constantinadruiu
0

Explicație:

Grupul de Călugări plecați în căutarea calului ,Abaterii, se întâlnesc cu un grup de vizitatori pe care-i întâmpină cu multă bunăvoința și Doamne-ajută și indum

Alte întrebări interesante