Rezumati textul epic Doua Loturi se va povesti numai la persoana a treia timpul verbal va fi prezent care va alterna cu perfectul compus nu se vor da detali se va tine cont de spațialitate
10-15 randuri din nuvela Doua Loturi va rog la primul răspuns dau coroana
Răspunsuri la întrebare
De trei zile, domnul Lefter Popescu caută prin casă doua loturi. Cu mai mult timp în urmă cumpărase câte un bilet la două mari loterii. Banii de bilete erau de împrumut, ca să-i poarte noroc. Îi luase de la domnul căpitan Pandele, promițându-i zece la sută din câştig. Acesta notase numerele biletelor. Cu trei seri în urmă, căpitanul venise agitat la dl.Popescu. Îi spusese că au câştigat cu amândouă biletele, loturile cele mari.
De atunci, dl.Lefter a răsturnat casa până a căzut pe o canapea sfărâmat de oboseală. A aţipit un sfert de oră şi deodată s-a ridicat. A exclamat că şi-a amintit unde sunt cele doua loturi. In jacheta cenuşie de vară, în buzunarul de la piept. Dl.Popescu îi ceru soției să aducă jacheta. Ea îi spuse că a dat-o unei țigănci, în schimbul a zece farfurii. Dl.Lefter îi porunci să aducă farfuriile. Începu să le spargă una câte una.
Pe înserat, dl.Lefter şi căpitanul Pandele, comisarul Turtureanu de la secţie şi doi sergenţi erau într-o birjă. Ajunşi la casa chivuței Țâca, sergenţii s-au postat în dosul casei. Acasă erau numai o fetică şi o ţigancă bătrână care gătea prune cu carne. Comisarul, dl.Popescu şi căpitanul fură duşi în odaie. Aici se aflau două paturi cu grămezi de încălţăminte şi de haine vechi. Cum văzu hainele, dl.Lefter se repezi să-şi caute jacheta, dar nu o găsi. Sosi şi Ţâca, obosită şi înfometată. Nici nu intră bine, şi cei trei bărbaţi o luară la mijloc întrebând unde e jacheta. Dl.Lefter i-a amintit că a dat zece farfurii pentru jachetă. Atunci, ea le-a spus că e îmbracată cu ea, că e gravidă şi îi e frig. Apoi s-a dezbrăcat şi le-a dat-o.
Cele doua loturi nu erau în jachetă, iar femeia nu ştia nimic. Le-au dus pe toate trei ţigăncile la secţie. Nici acolo nu au aflat nimic de la ele. Le-au lăsat în arest, nemâncate, poate şi-or aminti sau or spune până la urmă unde sunt biletele. Ei s-au dus la berărie. Aici, dl.Popescu a dat ochii cu şeful său, căruia îi trimisese o scrisorică prin care îşi motivase absenţa de la servici spunând că este bolnav. Plecând de la berărie, dl.Lefter îl însoţi la secţie pe comisar, cu intenţia de a mai sta de vorbă o dată cu femeile arestate. Îi aştepta însă o surpriză neplăcută. Inspectorul trecuse pe acolo şi le eliberase pe cele trei. Degeaba izbucni mânios dl.Lefter împotriva autorităţii. Comisarul Turtureanu se făcu a nu auzi , iar dl.Lefter plecă de la secţie strigând.
După ce rătăci pe străzi toată noaptea, în zori se gândi să mai treacă o dată pe la casa ţigăncilor. Bătu la uşă încetişor. Nu răspunse nimeni, căci dormeau duse. Se aşeză pe marginea prispei şi îşi aprinse o ţigaretă, gândindu-se cât să le promită pentru bilete. Când se treziră şi dădură cu ochii de el, ţigăncile se puseră pe urlat. Cea bătrână îi aruncă drept în ochi o strachină cu prune sleite. Apoi îl tăvăliră prin noroiul din curte, lovindu-l care cu o cratiţă, care cu un lemn, care cu un târn.
Omul ajunse acasă, într-un hal care o făcu să plângă pe madam Popescu. Aici găsi o scrisoare de la un prieten şi coleg, care îi spunea să se ducă neapărat la serviciu. Șeful are nevoie de un dosar încuiat în sertarul său de la birou. Dl.Popescu se spălă, se schimbă şi se duse la serviciu. Acolo, şeful îi ceru cu asprime dosarul cu pricina.
Îşi descuie sertarul, apucă un vraf de hârtii şi, deodată, printre degete îi căzură biletele de loterie ! Cu un calm aparent el ascunse cele doua loturi în sân. Luă o coală de hârtie şi îşi scrise demisia din serviciu. Se duse la şef, îi dădu dosarul și îi dădu şi demisia. Dl.Popescu plecă apoi să-şi ridice câştigurile cele mari. La bancă descoperi că, de fapt, biletul de la o loterie avea numărul câştigător de la cealaltă loterie şi viceversa, adică invers. Deci nu câştigase nimic. Începu să ţipe, să-şi dea palme peste faţă şi pumni în cap, până când bancherul chemă poliţia…
Autorul propune un sfârşit imaginar. După mulţi ani, madam Popescu ar fi ajuns maica Elefteria la o mânăstire. Ea ar fi avut mania de a strânge mereu cioburi. Dl.Popescu ar fi devenit un moşneag micuţ şi scofâlcit. El s-ar fi plimbat pe bulevarde şoptind mereu acelaşi cuvânt: “Viceversa”. Apoi autorul încheie spunând cinstit că nu mai ştie ce s-a întâmplat cu cei doi după scandalul de la bancă !