Question

Rezumatul amănuntit al cărții ,,Despre omul frumos " de Dan Puric ,va rog! Dau coroană!!!!!:*​

Answer 1

Răspuns:

Despre omul frumos de Dan Puric este o colecție de povești, amintiri și interviuri cu și despre frumusețea interioară a neamului românesc.

Dan Puric este eseist și scriitor, însă, cel mai important, este actor și regizor de teatru, recompesat cu numeroase premii.

Esența cărții vine din iubirea de patrie a autorului, din recunoștința acestuia pentru eroii din închisorile comuniste și din încrederea în Dumnezeu. Toate sunt evidențiate prin dedicația scriitorului, de la începutul cărții, pentru părintele Iustin Pârvu.

Autorul conturează portretul omului frumos, într-o țară în care ortodoxia este în floare și unde modelul în viață este Dumnezeu. Îl identifică în persoane apropiate cum ar fi mama sau tatăl său, și mai apoi povestește despre viețile sfinților.

Incipitul cărții coincide cu cel al vieții actorului, regizorului de film și al eseistului. Cumva, Dan Puric consideră copilăria o perioadă importantă din viața omului frumos datorită inocenței.

Romanul conține o definiție pe cât de originală pe atât de corectă, adevărată și frumoasă: „ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în luptă cu oceanul de neomenesc care vine… este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă“.

Este realizată corespondența între frumos, izvorât din suferința continuă, și martiri, de altfel, evidențiați pe tot parcursul scrierii. Frumosul se naște din legătura cu Dumnezeu și din folclorul românesc.

,,Femeile sunt expresia fizică a fizicii cuantice, a unei alte realităţi. O informaţie, o realitate aberantă este distrusă în cămin datorită unei femei care poate să îţi fie soţie, poate să îţi fie prietenă, poate să îţi fie mamă, sau poate să îţi fie bunică.”

Dan Puric face, în 16 povestiri, ca omul să își ia straiele cele mai bune, cele ale iubirii de țară și de Dumnezeu, să readucă la viață sentimentele cele mai bune și să poată recolora România cât mai frumos.

Answer 2

Despre omul frumos

Dan Puric

Cartea Despre omul frumos a fost scrisă de Dan Puric și a apărut în anul 2009 la editura SUPERGRAPH.

Cartea Despre omul frumos a fost scrisă de Dan Puric și a apărut în anul 2009 la editura SUPERGRAPH.Cartea are 173 de pagini și se încadrează în categoria Carte Ortodoxa.

Omul frumos Dan Puric este un personaj misterios, talentat si tulburator. Cu el si datorita lui, poti cauta si chiar ai sansa de a gasi frumusetile si adevarurile ascunse in spatele lucrurilor vizibile. Mi-am imaginat intotdeauna ca undeva ar putea exista un monument, care sa reprezinte Omul, cu O mare, adica Omul frumos. M-am intrebat ce ar scrie el la baza acestui monument sau, de fapt, ce a putut scrie in cuprinsul celei de a doua carti a lui, cu acest sugestiv titlu? Cu toate aceste ganduri si stari m-am dus la Ateneul Roman – la conferinta (de fapt, intalnirea de suflet si comuniune) si la prezentarea ori lansarea cartii despre “Omul Frumos”. Si acolo, in intalnirea respectiva precum si in cartea pe care am cititt-o de-a lungul unei nopti, asezate si blande de februarie 2009, am gasit raspunsul, precum si intr-o declaratie a sa de suflet, in care isi asuma o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scanteie divina ce arde in el, purururea, si niciodata nu se (mai) stinge. „Nu stiu daca acest monument ar putea fi construit in afara - a declarat artistul. Daca ar fi asa, ar fi ceva mort. El ar trebui sa fie in sufletul nostru. Si daca trebuie spus ceva, ar trebui spus in gand. In sensul ca, nestiind de unde vii si nici incotro te duci, pastrezi acea scanteie divina din tine, si in acel timp binecuvantat nu mai poti fi incalecat nici de doctrine, nici de ideologii si nici de interese economice. Pentru ca stapanul tau suprem, in sensul bun, este acest mare anonim caruia ii spunem Dumnezeu. Si atunci multe lucruri s-ar anula, si iata, in acest fel, este un monument al Omului, inchinat permanent lui Dumnezeu, fiindca El ne-a lasat acea scanteie divina din noi, ca sa putem sa ne desavarsim.”

spunem Dumnezeu. Si atunci multe lucruri s-ar anula, si iata, in acest fel, este un monument al Omului, inchinat permanent lui Dumnezeu, fiindca El ne-a lasat acea scanteie divina din noi, ca sa putem sa ne desavarsim.”Si, uite asa “Dupa atata amar de bascalie si desnadejde, de autoflagelare, a sosit ceasul sa spuna cineva, patrunzator si adecvat, ca nu este chiar o nenorocire sa fii roman (ba chiar sa fii si frumos). Dan Puric (Maestrul, Apologetul si Marturisitorul delicat si sensibil) are o alcatuire orfica. Aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adancurile natiei, avand afinitati organice cu interogatiile pe care si le-au pus in acelasi sens intelectualii interbelici. Numai ca el nu foloseste semnul intrebarii. Spre deosebire de carturarii prezentului, Dan Puric aduce cu sine afirmatia, lasand dubiile si aporiile pe seama belferilor. Recurge la memorie si reaminteste ca in trecutul nostru recent exista gropile comune ale unor martiri pe care le opune gropii de la Glina, carnavalului si mascarilor mediatice. Leaga natia de Dumnezeu cat se poate de strans si nu vede in romani indivizi, ci personae. Este greu de clasificat in categorii (si registre ori compartimente) culturale omul si fenomenul Dan Puric.