rezumatul cartii un vrajitor din pamantsimare
Răspunsuri la întrebare
Ged este cel mai mare vrăjitor din Pământsimare, dar în tinerețe a fost un băiat nechibzuit. Foamea pentru putere și cunoaștere l-a făcut să iscodească secrete străvechi și, din greșeală, a eliberat în lume o umbră malefică.
Și astfel începe aventura lui tumultuoasă, în care Ged trebuie să-și mânuiască abil talentul de vrăjitor, cuvintele și puterea în încercarea de a readuce echilibrul. În Un vrăjitor din Pământsimare, Ursula K. Le Guin creează o lume fantastică surprinzătoare, în care puterea cuvintelor e invincibilă. „În Pământsimare există o magie străveche, iar învățăturile de aici sunt pe atât de valabile, de pline de înțelepciune și de necesare pe cât poate visa cineva.“ - Neil Gaiman Fragment din romanul "Un vrăjitor din Pământsimare" de Ursula K. Le Guin: “CAPITOLUL 6. Vânat De-ndată ce Pendorul se cufundă dincolo de orizont, Ged, privind spre răsărit, simți cum îi pătrunde iar în inima spaimă stârnită de umbră; îi era greu să treacă de la primejdia luminoasă a dragonilor la oroarea aceea fără formă ori speranța. Opri vântul vrăjit și pluti purtat de vânturile lumești, căci iuțeala nu-i mai pria acum. Nici măcar nu știa ce să facă. Ar fi trebuit să fugă, cum spusese dragonul, dar încotro? Către Roke, se gândi, de vreme ce acolo măcar ar fi fost aparat și-ar fi putut găsi vreun sfat printre cei înțelepți. Dar mai întâi trebuia să se mai ducă o dată la Torningul de Jos ca să le povestească ostrovenilor isprăvile sale. Când se auzi că se întorsese, cinci zile după ce plecase, jumătate din oamenii din târg veniră, care în fugă, care vâslind, ca să caște ochii la el și să-l asculte. Își spuse povestea, și un om zise: — Și cine-a văzut toate minunile astea cu dragoni căsăpiți și trași pe sfoară?Dacă omul ăsta ne... — Potolește-te! spuse aspru fruntașul ostrovenilor, care știa, ca mulți alții, ca un vrăjitor spune adevărul în felul lui, și uneori poate chiar să-l păstreze pentru el, dar, dacă spune ceva, atunci este așa cum spune, căci în asta stă puterea sa. Și așa, ostrovenii se tot minunară și începură să simtă cum li se duce teamă și apoi începură să se bucure. Se înghesuiră în jurul vrăjitorului lor tânăr și-l rugară să le mai spună o dată povestea. Apoi sosiră și alți ostroveni care-l rugară același lucru. La căderea nopții nu mai trebui să le-o spună – se pricepeau ei mai bine. Deja bârzii din sat o potriviseră pe un cântec vechi și începură să cânte Balada Vinderelului. Focuri mari de tabără ardeau nu doar pe insulele Torningului de Jos, dar și în târguri mai îndepărtate de la sud și est. Pescarii strigau vestea din barcă în barcă, și aceasta se ducea din insulă în insula: Râul a fost înfrânt, dragonii nu vor năvăli niciodată din Pendor!”
(sper că te-am ajutat)