Question

Rezumatul la Balaurul de Mihail Sadoveanu de minim o pagina de caiet studentesc va rog

Answer 1

Trăise, pe vremuri, în satul Tupilaţi, „un boier mare şi fudul”, pe nume Nastasă Bolomir, care avea „o barbă mare cât, o coadă de păun”. El fusese însurat prima oară cu fata unui boier care, neputând îndura „mâniile şi asprimile lui”, s-a întors plângând la părinţii săi. A doua nevastă era văduva unui grec, Negrupunte, femeie frumoasă şi bogată, care a murit după doi ani, când devenise „galbănă şi ovilită”. Deşi toate femeile fugeau de boier, căruia i se dusese vestea că-i mureau nevestele, Nastasă Bolomir s-a însurat, pentru a treia oară, cu „o copilă ca de şaptesprezece ani”, care „râdea, parcă era soarele” şi pe care o adusese de la Iaşi. Cucoana Irinuţa nu se ofilea, ba, dimpotrivă, era îmbujorată şi veselă, iar boierul era din ce în ce mai posac şi-i făcea toate poftele. Într-o zi, boierul venise la tatăl lui moş Leonte ca să-i destăinuiască ruşinoasa comportare a soţiei sale, pe care-o bănuia că-l înşeală cu Alexăndrel Vuza, fiul vornicului şi să-l roage să-i citească în zodii. Temându-se pentru ce ar putea păţi femeia, zodierul îi spune boierului că toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase, că Irinuţa avea să se întoarcă de la Roman, aşa cum îi promisese. Zodierul s-a dus apoi în graba mare la hanul celeilalte Ancuţe şi a hotărât împreună cu ea să o aştepte pe Irinuţa şi s-o prevină. El a oprit trăsura în care se aflau cucoana Irinuţa şi frumosul Alexăndrel, avertizându-i asupra primejdiei. Tocmai atunci, într-un nor de pulbere, soseşte ca vântul boierul cu slujitorii după el şi porunceşte ca zodierul să fie jupuit de piele pentru trădare, iar Irinuţa şi Alexăndrel să fie legaţi de-roţile căruţei şi să fie duşi „numa-ntr-o goană la Ieşi, până-n ogradă la sfânta Mitropolie!”. Cuconiţa a sărit însă „sprintenă, subţire şi mânioasă ca o viperă” şi î-a înfruntat cu ură pe bărbatul ei. Copilului Leonte, martor la întâmplare, i s-a părut că femeii îi crescuseră gheare la mâini şi corniţe în păr. Dintr-o dată, cerul s-a mişcat rotindu-se, un muget îngrozitor a umplut văile şi toţi cei de faţă au văzut „balaurul venind în vârtej răsucit, cu mare iuţeală”, luându-l pe boier şi „amestecându-i barba cu vârtejul”, aruncându-l aproape mort într-o râpă. De aici i s-a tras boierului Bolomir moartea, iar de Irinuţa, „drăcuşorul cel bălan”, nu s-a mai auzit nimic şi nimeni n-a mai văzut-o vreodată. Oaspeţii de la han rămân împietriţi de groază şi moş Leonte este mulţumit că a spus o poveste atât de înfricoşătoare.