rezumatul la poiezia iarna de vasile alexandrii
Răspunsuri la întrebare
In structura poeziei identificam doua tablouri inegale ca intindere. Primul tablou cuprinde primele trei strofe si ne infatisaza caracteristica anotimpului- ninsoare abundenta care invaluie pamantul.
Astfel prima strofa fixeaza dimensiunile spatiale ale tabloului. Din vazduh norii raspandesc fulgi albi pe umerii tarii. Toate aceste elemente nu realizeaza o localizare precisa, iar cititorul poate sa-si imagineze orice peisaj de iarna. Intalnim imagini vizuale „…iarna cerne norii…”, „fulgii zbor”, „lungi troiene”. Aceste imagini se realizeaza cu ajutorul personificarii „…iarna cerne norii”, a comparatiei „fulgi…plutesc…ca un roi de fluturi” a epitetelor „fluturi albi”, „umeri dalbi”. Aceste procedee contribuie la conturarea imaginii coplesitoare a iernii.
Primul vers al strofei a doua modifica perspectiva din care e prezentat anotimpul. Din spatiu coboram incet spre pamant alaturi de fulgi de zapada. Repetitia cuvantului „ninge” ne sugereaza culoarea alba care devine o caracteristica esentiala a peisajului. Mandra tara se imbraca cu o zale argintie iar soarele abea se intrezareste printre nori. Remarcam epitetele „zale argintie” , „mandra tara” dar si comparatia „ca un vis de tinerete”.
Daca primele doua strofe situeaza descrierea intr-un plan al inaltului sugerat prin cuvintele: „vazduh, nori, fulgi, cer, zbor, ninge, soare”, strofa a treia indrageste tabloul schitand planul terestru. Acesta este sugerat de cuvintele: „campul, dealuri, saturile, plopi” care completeaza privelistea iernii alaturi de comparatia „ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare”. Poetul foloseste cuvantul „fantasme” pentru a sugera cat sunt de incarcati plopii cu zapada pufoasa incat seamana cu niste naluci. Cromatic primele trei strofe sunt dominate de culoarea alba : „fluturi albi, umeri dalbi, zale arginti, fantasme albe, clabuci albi”. Albul este sugerat prin mijloace fonetice si anume prin repetarea vocalei „a”.
Ultima strofa prezinta ultimul tablou al poeziei. In care incordarea produsa de ninsoare se risipeste facand loc calmului si bunei dispozitii exprimate de imaginea aparitiei soarelui, a saniei si a clinchetelor de clopotei. Ca mod de expunere poetul foloseste descrierea deoarece el isi exprima trairile sufletesti legate de contemplarea unui peisaj de iarna.