Rezumatul Monastirea Argesului !!
Dau coroana !
Răspunsuri la întrebare
Negru-Vodă mergând împreună cu nouă zidari și meșterul Manole, al zecelea dintre ei și cel mai priceput, cobora pe malul Argeșului, în căutarea unui loc pentru a ridica o mănăstire. Pe ddrum întâlniră un ciobănaș pe care. Negru-Vodă îl întreabă dacă nu cumva a văzut un loc cu un zid părăsit. Ciobănașul îi răspunde, spunându-i că văzuse, iar că la zidul acela urlau câinii.
Atunci, Negru-Vodă merse spre acolo împreună cu cei nouă zidari și Manole al zece-lea. Le-a spus că acolo vrea ca ei, zidarii, să ridice Mănăstirea Argesului, înaltă și cum nu s-a mai văzut. În cazul în care vor reuși, el îi va face boieri, iar în caz contrar îi va zidi de vii în temelia mănăstirii. Cei zece meșteri se apucară de treabă, dar, tot ce lucrau ziua se surpa noaptea. Atunci Negru-Vodă se supără și îi amenință că îi zidește de vii.
Într-o bună zi, meșterul Manole le spuse zidarilor că a visat ce trebuie să facă pentru a reuși ca mănăstirea să fie ridicată și anume chiar a doua zi trebuia să zidească de vie prima femeie, soție sau soră, care va veni de dimineață să aducă mâncare soțului sau fratelui său. Acesta le ceru, însă, să jure că așa vor face întocmai și că vor păstra secretul.
În a doua dimineață, meșterul Manole se urcă pe schelă și privește în zare, pe câmp și cea pe care o zări venind era chiar Ana, soția sa. Plângând, meșterul se rugă lui Dumnezeu să înceapă ploaia, să crească apele astfel încât soția lui să nu poată ajunge la ei.
Dumnezeu trimise o ploaie zdravănă însă Ana nu se opri din drumul său. Atunci, meșterul Manole se rugă din nou lui Dumnezeu să bată vântul puternic, astfel încât să îndoaie copacii, să răstoarne chiar munții, pentru a o întoarce pe Ana din drumul său. Lui Dumnezeu i se făcu milă și îi ascultă din nou ruga dar Ana nu se opri și nici nu se întoarse din drum, ajungând la soțul său. Zidarii se bucurară toți când o văzură, numai meșterul Manole nu.
În glumă, Manole o sărută pe Ana și o conduce la zid. Acesta îi spuse că vor să glumească și că o vor zidi. Soția crezu pe soțul său iar Manole încelu a o zidi. O prinse în zid dinspre picioare, urcând din ce în ce mai mult. Ana începu să plângă și spuse că zidul construit o strânge rău iar trupul o doare. Manole însă continuă a o zidi. Apoi nu se mai vedea ci doar i se auzea glasul care spunea că zidul o strânge rău și viața i se stinge
Mănăstirea Argeșului era gata, iar Negru -Vodă a venit să se închine, mulțumit. Apoi Îi întrebă pe meșteri dacă ar putea să ridice o mănăstire și mai frumoasă. De pe acoperișul mănăstirii, zidarii răspunseră că pot să ridice o mănăstire și mai frumoasă. Ei credeau că nu mai există alți meșteri zidari așa de pricepuți ca ei. Negru -Vodă însă porunci să se îndepărteze schelele și scările voind ca meșterii să rămână și să moară pe acoperișul mănăstirii pentru a nu mai putea să ridice o mănăstire mai frumoasă.
Meșterii zidari își făcură aripi de șindrilă ușoară, dar când se aruncară de pe acoperiș se zdrobiră de pământ. Când Manole se pregătea să sară auzi glasul Anei, din zidul mănăstirii, care îi spunea că zidul o strânge, îi frânge copilașul și îi stinge viața. Manole de durere rămase fără viață și căzu de pe acoperișul Mănăstirii Argeșului. Unde a căzut a apărut o fântână, iar fântâna a primit numele Fântâna lui Manole.