rezumatul pe scurt trxtului Muntele cel hotoronc-tronc Marin Sorescu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
6
„M-am facut luntre şi punte şi v-am adus de la mare la munte.
Ma gandisem sa va las la Bucureşti şi sa v-aduc munţii acolo, într-o traista de poveşti.
Dar cand sa-i fac frumos ghem, munţii n-au vrut sa încapa în tren.
Au zis ca ei nu se mişca din aşezarea lor straveche, numai fiindca sunteţi voi nişte leneşi fara pereche.
Acum uitaţi-va: toţi sunt facuţi din piatra (care e un fel de prefabricata).
Nu ştiu cand au crescut aceşti ştrengari, ca omenirea cand a venit i-a gasit mari.
Se oprisera ca nişte elefanţi în zare, cu tot cerul în spinare.
Bine ca nu le vine în cap sa plece acum mai departe, ca n-am avea unde sa ne dam la o parte.
Munţii noştri sunt bogaţi ca soarele.
Au aur şi argint în toate buzunarele.
Creasta aia, care parca se clatina, cred ca e de platina.
Unde te-ndrepţi dai de nuiele pentru fluiere şi de buşteni groşi.
Sub pietre sunt carbuni, cu care deseneaza locomotivele aburi pufoşi. Au fier, var,sare, dar ce n-au?Chiar şi lupi care fac”hauhau”.
Ca sa nu mai vorbescde ape minerale şi alte izvoare: cu ele munţii se spala şi pe picioare.
Da,da, nu mai sunt alţii care sa le semene.
Uite, ne fac semn sa intram în ei ca-n cetatea lui Cremene.
Caţiva munţi Carpaţi sunt mai înalţi decat ceilalţi.
Cand se uita în jos, uneori, le vine ameţeala şi-atunci îşi pun comprese cu nori.
Caci sa ştiţi: munţii sunt cei care dirijeaza ploile, spunandu-le norilor: ” Ce va îngramadiţi toţi aici ca oile?Ma, apa chioara, nu ma auzi? Ploua mai la campie, ca ma uzi”.
Nazdravanilor, staţi!M-am luat cu vorba şi am uitat sa va spunsa respiraţi.
Pentru ca lumea–sa nu va mire–vine la munte mai mult sa respire.
Cica aerul de aici conţine nu ştiu ce vitamine.
Şi daca-l tragi în piept zi de zi, cuminte, te faci sanatos pe şapte ani înainte.
Vedeţi stanca aia batrana care seamana cu o mana?
Este mana fermecata cu care muntele ajuta farmacia şi ne ia noua astenia. (Taticul ştie ce e aia,cum ştiţivoi de-a puia-gaia).
Aşa. Acum am ajuns într-o poiana.
Puteţi calca pe iarba ca pe un covor sau o blana.
Dar nu-mi plecaţi singuri prin paduri, aoleu, ca munţii au prapastii mai mari de cat cele pe care vi lespuneu.
În ele se ascund jivinele şi îşi înfig brazii radacinile.
Ma gandisem sa va las la Bucureşti şi sa v-aduc munţii acolo, într-o traista de poveşti.
Dar cand sa-i fac frumos ghem, munţii n-au vrut sa încapa în tren.
Au zis ca ei nu se mişca din aşezarea lor straveche, numai fiindca sunteţi voi nişte leneşi fara pereche.
Acum uitaţi-va: toţi sunt facuţi din piatra (care e un fel de prefabricata).
Nu ştiu cand au crescut aceşti ştrengari, ca omenirea cand a venit i-a gasit mari.
Se oprisera ca nişte elefanţi în zare, cu tot cerul în spinare.
Bine ca nu le vine în cap sa plece acum mai departe, ca n-am avea unde sa ne dam la o parte.
Munţii noştri sunt bogaţi ca soarele.
Au aur şi argint în toate buzunarele.
Creasta aia, care parca se clatina, cred ca e de platina.
Unde te-ndrepţi dai de nuiele pentru fluiere şi de buşteni groşi.
Sub pietre sunt carbuni, cu care deseneaza locomotivele aburi pufoşi. Au fier, var,sare, dar ce n-au?Chiar şi lupi care fac”hauhau”.
Ca sa nu mai vorbescde ape minerale şi alte izvoare: cu ele munţii se spala şi pe picioare.
Da,da, nu mai sunt alţii care sa le semene.
Uite, ne fac semn sa intram în ei ca-n cetatea lui Cremene.
Caţiva munţi Carpaţi sunt mai înalţi decat ceilalţi.
Cand se uita în jos, uneori, le vine ameţeala şi-atunci îşi pun comprese cu nori.
Caci sa ştiţi: munţii sunt cei care dirijeaza ploile, spunandu-le norilor: ” Ce va îngramadiţi toţi aici ca oile?Ma, apa chioara, nu ma auzi? Ploua mai la campie, ca ma uzi”.
Nazdravanilor, staţi!M-am luat cu vorba şi am uitat sa va spunsa respiraţi.
Pentru ca lumea–sa nu va mire–vine la munte mai mult sa respire.
Cica aerul de aici conţine nu ştiu ce vitamine.
Şi daca-l tragi în piept zi de zi, cuminte, te faci sanatos pe şapte ani înainte.
Vedeţi stanca aia batrana care seamana cu o mana?
Este mana fermecata cu care muntele ajuta farmacia şi ne ia noua astenia. (Taticul ştie ce e aia,cum ştiţivoi de-a puia-gaia).
Aşa. Acum am ajuns într-o poiana.
Puteţi calca pe iarba ca pe un covor sau o blana.
Dar nu-mi plecaţi singuri prin paduri, aoleu, ca munţii au prapastii mai mari de cat cele pe care vi lespuneu.
În ele se ascund jivinele şi îşi înfig brazii radacinile.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Informatică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă