rezumatul Povestea cantecului, basm ucrainiean!!!!Va rogggg!!!!Repede
Răspunsuri la întrebare
Trăia odată un țăran bătrân care muncise toată viața și nu avusese nicio bucurie. Plângea adesea, mai ales că nu era prea mulțumit nici de fiul său, Vaniușa.
Vaniușa era un flăcău zdravăn și frumos, alb ca trunchiul de mesteacăn, cu părul bălai ca spicul de secară și ochii albaștri ca floarea de cicoare. Era deosebit de ceilalți. Când muncea la câmp, se oprea de multe ori și fugea în pădure să asculte cântecul păsărilor. Încerca și el să cânte ca ele, fluiera, ciripea. Nu izbutea totuși să facă ceea ce își dorea.
Pe vremea aceea oameni nu știau să cânte. Nu cunoșteau nici instrumentele muzicale. Nici Vaniușa nu știa să cânte, dar inima lui asta îi cerea.
Într-o zi, pe când flăcăul se afla în pădure, începu o ploaie puternică. Vaniușa intră în scorbura unui copac, să se adăpostească. Așa începu povestea cântecului. Descoperi că pereții scorburii arătau ca pereții unui palat. Coborî pe o scară care devenea din ce în ce mai largă și era din ce în ce mai luminată în lumea de sub pământ. Capătul de jos dădea într-o grădină. Iarba era albastră și înaltă până la genunchi. Florile erau de aur și de argint și sunau ca niște clopoței. Pomii aveau trunchiurile de gheață, frunze albastre și fructe din nestemate: cireșe de rubine, pere de opal, nuci de smarald. Toate se oglindeau în apa cântătoare a unui havuz.
Sub un copac, pe o pernă de catifea roșie, stătea o broască țestoasă, cu carapacea împodobită cu aur și o coroniță de flori pe cap. Îl chemă la ea pe Vaniușa. Flăcăul își dădu seama că este Stăpâna-lumilor-de-sub-pământ. Ea îi spuse că știe mai bine decât el ce caută și făcu un semn.
La semnul țestoasei poamele, frunzele și crengile copacilor se izbiră ușor între ele iscând niște sunete melodioase. Sunetele se împletiră cu clipocitul apei din havuz și cu ciripitul păsărilor. Se născu un cântec atât de frumos încât lui Vaniușa i se tăie răsuflarea.