rezumatul povesti Petrică și lupul
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
A fost odată un băieţel cuminte şi isteţ pe nume Petrică. Vacanţele şi le petrecea la bunicii de la ţară, care locuiau într-o căsuţă, la marginea unei păduri dese şi întunecoase. Într-o dimineaţă, Petrică ieşi la joacă pe câmpul de lângă casa bunicilor, uitând însă deschisă poarta de la curte. Nu observă că un boboc de gâscă se strecură afară şi se luă după el. Ca de fiecare dată, băiatul merse mai întâi la prietena lui, vrăbiuţa, care-l aştepta ciripind veselă pe una din crengile copacului în care îşi avea cuibul. Şi tocmai atunci veni în grabă bunicul lui Petrică, îmbrăcat într-o pijama în dungi.
Fără să-i zică vreo vorbuliţă, îl luă de mână pe băiat şi îl duse în curtea casei.
— Eu n-am vrut să te sperii atunci când ţi-am spus că izlazul acesta e un loc primejdios, îşi începu bătrânul dojana. Oricând poate ieşi din pădure vreun lup flămând... care să sară la tine şi să te infulece!
„Mie nu mi-e frică de lupi", îşi spuse Petrică în gând. Peste puţină vreme însă, se întâmplă ca din pădure chiar să se arate un lup mare şi fioros...
Petrică tocmai se uita la el, din spatele porţii, când dihania se strecură către iazul din apropiere, în care se scălda bobocul de gâscă.
Speriat din cale-afară, bobocul sări din apă şi o luă la fugă spre casă. Fu însă repede ajuns de lup şi înfulecat pe dată!
Hotărât să scape de dihanie, Petrică îşi făcu un plan. Luă o funie groasă, se urcă pe zidul grădinii şi de-acolo se căţără într-un copac din preajma iazului.
Apoi, îi spuse vrăbiuţei: