Rezumatul scurt: Departe, departe de Barbu Stefanescu Delavrancea
Răspunsuri la întrebare
,, Departe, departe"
de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Povestea ,, Departe, departe” de Barbu Ştefănescu Delavrancea impresionează de la primul cuvânt -când boabele mari de lacrimi încep să scalde feţele cititorului şi-ale cărţii- până-n final, aşteptând ca zicerea să aducă tihnă.
Se spune că într-un loc unde ultimul somn cuprinse palatul de marmură ajunseseră picioarele povestitorului ...
Aici a descoperit o bătrână care i-a spus de-a fir a păr povestea palatului care se află departe, departe ... unde o umbră intra pe porţile de stejar care ţipau înfiorător la deschidere aşa ca un om ... cutremurat de rău şi de urât.
Era un împărat şi-o-mpărăteasă. El crud de rău, ea frumoasă de bună ... copiii ... nu aveau. Împărăreasa avu o fetiţă întocmai cum i-ai spus cele trei femei slabe: ,, va fi fetiţă ... împăratul va fi bunicul fiului şi tatăl nepotului ... şi doar sărutând două mâini întruna ce-i rău se va risipi şi ce-i bun se va-mpietri.”
Fetiţa apăru, împărăteasa fu acoprită de pământ şi împăratul în patru zări războaie purta. Doica împărătesei crescu prunca.
Se făcu de vreo şaisprezece anişori. Împăratul vru s-o vadă. Se pierdi dinaintea ei. Vorbele celor trei aveau să se-mplinească.
Copila, afând porocirea, dori să fugă c-un cioban ce cânta melodios. Împăratul află şi i-a închis pe amândoi cu porunca: timp de trei zile fata are voie să se gândească dacă îl acceptă pe împărat dacă nu o va zidi, iar ciobanului mâna şi capul îi vor fi pe tipsie.
Tipsia a ajuns la împărat, dar şi fiica deoarece pe mâna ei dreaptă aveaşi mâna stângă a păstorului legară cu fir de mătase.
Aşa prorocia se-mplinea. Împăratul a sărutat ,, două mâini întruna” şi ce-i rău s-a risipit şi ce-i bun s-a-mpietrit ... doar împăratul s-a transformat în umbră ... umbră ce vine şi cere iertare de la fiica lui ce doarme, doarme ...
Aici, departe, departe ... povestitorul împreună cu bătrâna cu părul nins şi faţa ca ceara în lacul paltului s-au coborât ... privirea acestuia s-a ridicat spre înalt şi-a văzut trup tânăr îmbrăcat în albă rochiţă ... era fiica de-mpărat ce se-nălţa la cer îzbăvită, iar el niciodată nu a mai călcat departe, departe ... pe meleagurile palatului de marmură.