Rezumatul textului G.M. Idolul și Ion anapoda
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Toate personajele piesei sunt în căutarea fericirii. Ion este funcționar la o bancă din București, dar este considerat de toți un om anapoda deoarece nu folosește înșelătorii și subtilități ca toți ceilalți. Mătușa Stăvăroaia caută fericirea în amintirile sale, amintește mereu de răposatului ei soț, maior de roșiori. În schimb, Mioara și Valter caută fericirea prin parvenire. Frosa e femeie de serviciu în casa văduvei Străvăroaia, ca și Ion ea este un suflet pur, dar lumea o siliște să poarte o mască. Cei doi găsesc împreună fericirea prin iubire, cinste și omenie.
Inițial Ion și Valter, care lucrează la aceeași bancă din București, sunt rivali deoarece sunt îndrăgostiți amândoi de Mioara, nepoate mătușei Stăvăroaia, la care stau amândoi cu chirie. Subdirectorul băncii, un om mai în vârstă, numit de Ion și Valter „Moartea obosită”, încearcă să o seducă pe naiva Mioara, care visează vile și bani și merge cu acesta la plimbare, la film, sperând că o va cere de nevastă. Pentru a-l discredita pe subdirector, Ion și Valter falsifică câteva scrisori anonime și îl plătesc pe Aristotel Matac ca să de dea drept un fost camarad al răposatului ofițer Octavian Stavăr, totul pentru ca acesta să le invite pe mătușa Stăvăroaia și nepoata Mioara la logodna fiicei sale cu... subdirectorul. Mioara află cine este cu adevărat subdirectorul și începe o legătură amoroasă cu Valter. Ion vrea să se sinucidă, dar o vede pe Frosa care coboară din odaia Mioarei unde s-a coafat și s-a aranjat. Frosa seamănă cu idolul din visul lui Ion și cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt.
Explicație:
Este in mare
Succes
BUNĂ!
Idolul și Ion Anapoda este o piesă de teatru de comedie tragică în trei acte din 1935 scrisă de dramaturgul român George Mihail Zamfirescu. Este o „comedie amară” (subtitlul piesei) despre căutarea fericirii.
Prima reprezentație la Teatrul de Stat din Oradea a avut loc la 25 aprilie 1958.
La Teatrul Național din București a fost pusă în scenă în 1980 (în regia lui Ion Cojar), 2006 (regia Ion Cojar) și 2018 (regia Dan Puric).
Dan Puric consideră că eroul principal al piesei, Ion Anapoda (pe care l-a și interpretat), „este un fel de Pygmalion al lui George Bernard Shaw, în dimensiune românească. Este teatru, în cel mai frumos sens clasic, care strânge în sine armonie, echilibru și face bine publicului[...] În căutarea sufletului pereche, a fericirii și a înțelegerii, Ion Anapoda dă dovadă de iubire, generozitate și încredere în valorile morale, din această cauză el pare „anapoda” într-o lume în care prietenia, dialogul și devotamentul și-au pierdut sensul.”
Sper că te-am ajutat