Rezumatul textului Șoapte de nuc?
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Rezumatul nuvelei „Șoapte de nuc” de Ion Druță
În copilărie Ion vedea nucul înalt și zâmbăreț și șoptea
„Că-i bine Ioane”.
Cu toate că nuînțelegea ce înseamnă bine.Spre chindii nucul își desfăcea poalele lungi. Ion se așeza și zicea povestea ceea... Ionvisa că peste o vreme va ajunge rege al României, imaginându-se că va avea grijă de tatăl său șide țară, iar în toate încercările era încurajat de nuc. Nucul permanent asculta și-i șoptea „
Bine,
măi Ioane...”
. Ion și-a imaginat că a pornit cu război împotriva altui împărat, făcând prăpăd dințara lui. Împăratul a venit să i se închine, la poftit la curte și avea împăratul acela o fată, de cares-a îndrăgostit Ion. Nucul în acest moment i-a șoptit: „ Da, așa fată mai înțeleg și eu...”. Ion seîntoarce de la război cu fata împăratului și trece prin sat, se oprește la poartă și o vede pe mama plângând, la care nucul îi șoptește: „Plânge de bucurie”. Ion meditează și se întreabă de unde s-aluat la noi în ogradă nucul. Odată cu schimbarea anotimpurilor nucul toamna era trist, iarnasingur, primăvara avea straie nou-nouțe, dregându-și șoapta și asculta mirarea trecătorilor, care îllăudau pe el, dar și pe mine:
„Bine, măi Ioane”.
Pe mulți a crescut nucul în ograda noastră, dar toți s-au dus și a venit și vremea lui Ion,aceasta s-a întâmplat într-o primăvară. Ion a venit să-și i-a rămas bun de la nuc, dar el stătea mortîn picioare, dar nicio frunză nu fremăta în împărăția verde. Sărmanul nuc îl durea că rămâne, îldurea că mă duc. Stătea mut. Nucul încerca să-l uite pe Ion, dar când a deschis ultima oară portița i-a șoptit:
„Bine, măi Ioane...
Drum bun și lasă c-o să fie bine.”S-au schimbat multe de atunci. Tronul Marii Românii a fost cărat la muzeu, în sat alți învățătoridau pilde de subiect și predicat, căsuța a îmbătrânit, mama n-a mai ajuns până la acest moment,tata stă pe prispă și se gândește că ce o să fie cu radiofarfuria prinsă în cui, uneori cântă, iar alteori nu mai vrea să cânte. Nucul a fost scos din fundul grădinii de către tata, motivând că numai rodește. Nucul acela Ion l-a purtat în suflet până în ziua de azi la bine și la rău, ascultând șoapte lui blajină:
Bine, Ioane... sa sti ca i bine..."