Question

Rolul martirilor in intarirea bisericii ortodoxe un mic eseu va roog mutl repede

Answer 1

De la începutul creştinismului şi până astăzi, creştinii au avut de îndurat ocări, bătăi, închisoare, moarte, pentru simplul fapt că se numesc „creştini", adică „unşi" sau „ai lui Hristos". Creştinii sunt urâţi numai de către cei care Îl urăsc pe Hristos. Avem deja exemplul Sfântului Petru, bătut şi închis pentru Hristos, dar şi pe cel al Sfântului Ştefan, ucis cu pietre. Mulţi alţii au suferit. Iar acesta era doar începutul.
Urmau persecuţiile, adică urmărirea, chinuirea şi uciderea a cât mai multor creştini deodată, chiar a tuturor, dacă se putea. Nu era destul să fie ucis câte unul. Întreaga Biserică era atacată.
- Sunt mai multe cauze ale urii nedrepte pe care au suportat-o creştinii din partea lumii. În primul rând, păgânii nu puteau înţelege o religie fără idoli şi zei. Romanii acceptau toate religiile, chiar şi pe cea a evreilor, numai pe creştini îi socoteau periculoşi pentru stat, duşmani ai statului. Se credea că Imperiul Roman e ocrotit de zei şi că aceşti zei se supără în prezenţa creştinilor. Iar dacă zeii se supărau, însemna că ei trimiteau cutremure, inundaţii, vreme rea, secetă, războaie fără victorie, boli molipsitoare ş.a., din vina creştinilor.
Să nu uităm că, sub masca zeilor şi al idolilor păgâni, se ascundeau demonii, care aveau dorinţa ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii nu îi suportau pe creştini, pe singurii oameni care se închinau Dumnezeului Adevărat. Ei comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe crestini.
Mai era şi alt lucru care îi nemulţumea pe păgâni. În Imperiul Roman, toţi cetăţenii se supuneau împăratului ca unui zeu: îi aduceau jertfe şi se închinau lui. Creştinii nu voiau să facă acest lucru, închinându-se numai lui Dumnezeu, iar împăratului dându-i ascultare doar dacă nu le cerea să se lepede de Hristos. Mulţi creştini nu voiau să fie funcţionari şi soldaţi, tocmai pentru a nu fi obligaţi să aducă jertfe zeilor şi împăratului.
- Pe lângă acestea, circulau zvonuri gresite despre crestini . Faptul că mulţi creştini erau săraci, aducea o nouă umbră asupra creştinismului, privit de păgâni ca o religie a sclavilor. Erau și alte zvonuri care circulau despre creștini, dintr-o necunoaștere a credinței acestora (din ignoranță).
Erau pedepse diferite pentru creştinii persecutaţi.
Noi nu cunoaştem vieţile tuturor Sfinţilor martirizaţi în primele veacuri. Persecuţiile veneau atât de neaşteptat şi de des, încât nu mai era timp de scris. Mulţi mucenici au rămas necunoscuţi; îi vom cunoaşte la sfârşitul lumii. Doar cei din provinciile mai puţin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre ceea ce văzuseră. Se notau vieţile sfinţilor ucişi, care se citeau mai apoi în Biserică.
- Au rămas până astăzi colecţii cu „Vieţile Sfinţilor", între care multe pagini sunt despre Sfinţi martiri din primele secole. A mai rămas ceva: au rămas sfinte moaşte (pe care s-au ridicat biserici), au rămas nume de Sfinţi care s-au dat copiilor la Botez, au rămas minunile care se fac şi astăzi la moaşte de martiri, au rămas calendare creştine cu numele lor, au rămas rugăciuni ale lor, au rămas biserici cu hramul lor şi a rămas curajul Sfinţilor martiri ca un model pentru noi. Din cauza acestui curaj, cu cât ucideau păgânii mai mulţi creştini, cu atât ei se înmulţeau. Mulţi păgâni dintre cei care asistau la spectacolele de ucidere şi de tortură se cutremurau lăuntric şi se transformau în creştini.
☺