sa imi explice cineva ritmurile va rog!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Felul în care se înlănţuie silabele accentuate şi cele neaccentuate în vorbirea din orice limbă se numeşte ritm. Toate limbile au ritmul lor. In unele, cuvintele sunt accentuate totdeauna pe prima silabă, în altele, pe ultima; iar în altele, fie pe prima silabă, fie pe a doua, fie pe a treia.
Ritmul depinde, aşadar, de silaba care poartă accentul în cuvânt !
în cuvintele de două silabe, accentul cade sau pe prima, ca în: apă, bază, bine, cale, carte, sau pe a doua, ca în: alai, balcon, chema, dezmăţ, fecior, glumeţ, hatâr etc.
Cuvintele de trei silabe pot să aibă accentul pe prima, ca în: branişte, iederă, pagubă, ramură, pe a doua, ca în: departe, fecioară, greşeală, inimă, mustaţă ctc. sau pe a treia ca în: amărât, bucuros, făcăleţ, hrăpăreţ, macara, ofticos etc.
Cuvintele cu patru sau mai mult de patru silabe au de obicei două accente, unul mai puternic, accentul principal, şi unul mai slab, accent secundar. Astfel, floricică are accentul principal pe silaba a patra, şi accent secundar pe silaba a doua; privelişte are accentul principal pe silaba a doua, iar un accent secundar pe prima; fermecătoare are accentul principal pe silaba a patra, iar cel secundar pe a doua.
In versuri mai lungi se ţine seamă şi de accentul secundar.
Accentul se schimbă în cursul declinării şi al conjugării, astfel la verbe ca (a) face, (a) merge, (a) spune, de pe prima silabă accentui trece pe a doua în faceţi, mergând. spusesem, merseseră etc. Acelaşi lucru se întâmplă şi când se formează cuvinte noi, când, de exemplu, de Vă grădină, care are accentul pe silaba a doua, se formează grădinar, cu accentul pe a treia silabă. în inândru-mindruţ, ţară-ţăran, uşor-uşurel, pagubă-păgubos etc. de pe prima silabă, accentul a trecut pe a doua.
Ritm trohaic. Ritmul rezultat din înlănţuirea cuvintelor cu accent pe prima silabă se numeşte trohaic. Astfel, masa-pasă, fată- roată, mare-n-are, carte-parte au ritm trohaic. Proverbul „ Cine are carte, are parte" este în întregime în ritm trohaic.
Ritm iambic. Ritmul rezultat din înlănţuirea de cuvinte cu accent pe a doua silabă se numeşte iambic. Cuvintele alai-mălai, balcon - beton, fecior-picior, mândruţ - drăguţ au ritm iambic.
Ritmul amfibrahic. Ritmul rezultat din înlănţuirea de cuvinte cu trei silabe, dintre care a doua este accentuata, se numeşte ritm amfibrah i c. Cuvinte ca amarnic - făţarnic, fecioară-mioară, grădină-tulpină, Iunetă-covertă au ritm amfibrahic.
Eu de aici am priceput! Succes!
Dai coronița?
Ritmul depinde, aşadar, de silaba care poartă accentul în cuvânt !
în cuvintele de două silabe, accentul cade sau pe prima, ca în: apă, bază, bine, cale, carte, sau pe a doua, ca în: alai, balcon, chema, dezmăţ, fecior, glumeţ, hatâr etc.
Cuvintele de trei silabe pot să aibă accentul pe prima, ca în: branişte, iederă, pagubă, ramură, pe a doua, ca în: departe, fecioară, greşeală, inimă, mustaţă ctc. sau pe a treia ca în: amărât, bucuros, făcăleţ, hrăpăreţ, macara, ofticos etc.
Cuvintele cu patru sau mai mult de patru silabe au de obicei două accente, unul mai puternic, accentul principal, şi unul mai slab, accent secundar. Astfel, floricică are accentul principal pe silaba a patra, şi accent secundar pe silaba a doua; privelişte are accentul principal pe silaba a doua, iar un accent secundar pe prima; fermecătoare are accentul principal pe silaba a patra, iar cel secundar pe a doua.
In versuri mai lungi se ţine seamă şi de accentul secundar.
Accentul se schimbă în cursul declinării şi al conjugării, astfel la verbe ca (a) face, (a) merge, (a) spune, de pe prima silabă accentui trece pe a doua în faceţi, mergând. spusesem, merseseră etc. Acelaşi lucru se întâmplă şi când se formează cuvinte noi, când, de exemplu, de Vă grădină, care are accentul pe silaba a doua, se formează grădinar, cu accentul pe a treia silabă. în inândru-mindruţ, ţară-ţăran, uşor-uşurel, pagubă-păgubos etc. de pe prima silabă, accentul a trecut pe a doua.
Ritm trohaic. Ritmul rezultat din înlănţuirea cuvintelor cu accent pe prima silabă se numeşte trohaic. Astfel, masa-pasă, fată- roată, mare-n-are, carte-parte au ritm trohaic. Proverbul „ Cine are carte, are parte" este în întregime în ritm trohaic.
Ritm iambic. Ritmul rezultat din înlănţuirea de cuvinte cu accent pe a doua silabă se numeşte iambic. Cuvintele alai-mălai, balcon - beton, fecior-picior, mândruţ - drăguţ au ritm iambic.
Ritmul amfibrahic. Ritmul rezultat din înlănţuirea de cuvinte cu trei silabe, dintre care a doua este accentuata, se numeşte ritm amfibrah i c. Cuvinte ca amarnic - făţarnic, fecioară-mioară, grădină-tulpină, Iunetă-covertă au ritm amfibrahic.
Eu de aici am priceput! Succes!
Dai coronița?
elisamaria:
trebuie sa fie 2 raspunsuri sa iti pot da coroana
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Franceza,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă