Question

sahul de bla:A fost odata, în tara Alifbay, unoras trist, cel mai trist dintre toate, asa de devastator de trist ca îsi uitase propriul nume. Era asezat pe tarmul unei mari îndurerate, plina de pestiposaci, atît de amarîti la gust, încît cei care îi mîncau începeau sa rîgîie de melancolie chiar daca cerul era senin.
în partea de nord a orasului se gaseau fabrici uriase în care (asa mi s-a spus) tristetea era de fapt produsa, împachetata si trimi 252h76c sa peste tot în lume, iar lumea parea sa nu se mai sature de ea. Din cosurile fabricilor de tristete se revarsa un fum negru ce plutea peste oras ca o amenintare.
si în mijlocul orasului, dincolo de o zona veche de cladiri distruse care aratau ca niste inimi frînte, traia un baietandru fericit pe nume Harun, unicul copil al povestitorului Rasid Khalifa, a carui veselie era vestita în întreaga metropola nefericita si al carui suvoi nesfîrsit de povesti plasmuite, adevarate si întortocheate îi atrasese nu o porecla, ci doua. Pentru admiratori, era Rasid, Noianul de Cuvinte, la fel de plin de povestiri hazlii ca marea de pestiposaci; dar pentru rivalii sai invidiosi, era sahul de Bla. Pentru sotia sa, Soraya, Rasid era de multi ani un sot cum nu se poate mai iubitor, si în toti acesti ani Harun crescu într-un camin în care, în loc de nefericire si priviri încruntate, avu parte de rîsetele tatalui sau, ce nu se lasau niciodata
asteptate, si de vocea suava a mamei sale înaltîndu-se în cîntec.
Dupa care se întîmpla ceva. (Se prea poate ca tristetea orasului sa se fi strecurat în cele din urma si-n casa lor, pe fereastra.)
în ziua în care Soraya se opri din cîntat în mijlocul unui vers, ca si cum cineva ar fi rasucit un buton, Harun întelese ca se apropiau vremuri grele. Doar ca nu îsi dadu seama cît de grele.



daca ati putea va rog frumos sa imi scrieti doi termeni din campul lexical al familiei!!


rapid daca se poate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Answer 1

Cele doua cuvinte sunt:

-sot

-sotie