Salutare,vreau si eu sa im faceți un eseu despre Luceafărul, sa fie de cel putin o pagina de caiet mare dar ma mulțumesc si cu o pagina de caiet mic(nu vreau ca eseul sa fie luat de pe google,vreau sa fie fc de cineva care a citi Luceafărul si stie despre ce este vorba in el.Multumesc
Răspunsuri la întrebare
Atunci când scriem un eseu este important să realizăm un plan de idei.
Iată un posibil plan de idei pentru a scrie un eseu cu titlul: Luceafărul: observații asupra stilului:
1. Ne documentăm pentru a afla cât mai multe informații importante despre tema pe care o vom aborda;
2. Scriem o introducere în care cuprindem informații despre opera literară, autor, generalități etc.
De exemplu:
Capodopera eminesciană Luceafărul a apărut în anul 1883 și este o sinteză a tuturor categoriilor lirice pe care poetul Mihai Eminescu le-a produs în cadrul operei sale.
Poemul își trage sevele din basmul popular românesc Fata din grădina de aur basm pe care Eminescu în valorifică și într-un poem cu același titlu. Spre deosebire însă de zmeul din creația populară, cel din poezie nu se răzbună pe fata de împărat pentru păcatul de a se fi îndrăgostit de un pământean, ci aruncă asupra cuplului de îndrăgostiți un blestem: acela de a nu muri deodată.
Un alt mit folcloric la care apelează Luceafărul este mitul zburătorului.
Celelalte surse de inspirație sunt de natură culturală, autobiografică, precum și de natură filosofică.
3. Continuăm cu redactarea cuprinsului în care vom realiza observații amănunțite asupra particularităților stilului:
Luceafărul este o capodoperă, nu numai prin profunzimea ideilor, ci și prin perfecțiunea formei, prin acea potrivire fără greș a cuvintelor limbii române în țesătura unei sintaxe poetice unice, de o naturalețe desăvârșită, dar încărcată în același timp de sensuri.
Dintre particularitățile de stil ale poeziei se remarcă limpezimea clasică, exprimarea gnomică, aforistică, puritatea limbajului și muzicalitatea.
Limpezimea clasică a fost obținută prin reducerea numărului de epitete ornante și a metaforelor, acceptând până la urmă forma cea mai simplă a superlativului popular (o prea frumoasă fată). Folosirea cu economie a adjectivelor pentru a nu încărca textul cu elemente descriptive, decorative a dus de asemenea la o limpezime clasică de neegalat.
Exprimarea gnomică, aforistică este o exprimare care conține maxime, sentințe, percepte morale, formulate în chip memorabil. Putem remarca spre exemplu, stilul în care se adresează Hyperion Demiurgului.
Puritatea limbajului este dată de folosirea cu preponderență a termenilor de origine latină, Eminescu valorificând în special fondul lexical românesc de cuvinte, integrând în text expresii și construcții populare și foarte puține neologisme (demon, himeric, haos etc.). Efectul acestui stil este acela puritate deosebită: textul este inteligibil oricărui cititor și natural.
Muzicalitatea Luceafărului este excepțională. Eminescu o realizează atât prin orchestrarea subtilă a efectelor eufonice ale cuvintelor (în special prin aliterații), cât și printr-o schemă prozodică invariabilă: catrene de 8-7 silabe în ritm iambic, în timp ce rimele masculine alternează cu cele feminine.
4. În final scriem o scurtă concluzie/încheiere (1-2 propoziții) despre stilul capodoperei Luceafărul:
Luceafărul este, așadar, pe bună dreptate, considerat creația absolută a poeziei eminesciene și a poeziei românești în general, un poem al dorului, al nemuririi reci, însingurate și al fericirii neîngăduite, cu o formă desăvârșită.
Ne amintim:
Izvoarele folclorice se împletesc cu altele - filosofice, mitologice, culturale și autobiografice – care conferă poemului Luceafărul straturile multiple ale unor semnificații deloc epuizate.
Un rezumat al poeziei Luceafărul de Mihai Eminescu și o descriere a tabloruilor în care este organizat găsești aici: https://brainly.ro/tema/2744734
Succes și spor la lecții!
#SPJ2