Question

Salvarea lui seymoun din pesti banana va rog frumos

Answer 1

Dacă ar fi să mă trezesc brusc în toiul nopții în timp ce blocurile se dărâmă în jurul meu și aș fi întrebat ce scurtă povestire mi-a plăcut cel mai mult din câte am citit aș spune fără să clipesc nici măcar o secundă: „O zi desăvârșită pentru peștii-banană”.Salinger este unul dintre autorii mei preferați. Nu ascund asta. Dar nu am început să-l îndrăgesc datorită celebrului roman „De veghe în lanul de secară” ci mai degrabă după ce am dat nas în nas cu membrii familiei Glass. Am luat contact cu familia Glass prin intermediul scrierii Franny și Zooey. Iar de atunci s-a întâmplat ceva inexplicabil cu mine și am început să iau la mână toate povestirile lui Salinger în care apar „sticloșii” membri ai acestei familii.„O zi desăvârșită pentru peștii-banană” este prima povestire scrisă de J.D. Salinger din seria dedicată familiei Glass. Publicată în 1948, povestirea prezintă în prima parte o discuție telefonică dezlânată între Muriel Glass și mama sa. Muriel este luată la întrebări de mama sa pentru că nu a mai telefonat de câteva zile. Aceasta din urmă își exprimă îngrijorarea asupra stării mintale ale ginerului său – Seymour Glass, cerându-i fiicei sale să se întoarcă cât mai repede din vacanță. În cadrul discuției telefonice sunt evocate mai multe întâmplări ciudate care îl au în prim plan pe Seymour, pe care însă Salinger nu le detaliază, alegând să păstreze misterul .Simpaticii pești-bananăA doua parte a povestirii ni-l înfățișează pe Seymor Glass în timp ce stă pe plajă îmbrăcat într-un halat pentru ca ceilalți neghiobi să nu se zgâiască la tatuajul său imaginar. Iar apoi, în timpul unei scurte plimbări cu barca Seymour explică unei copile – Sybil Carpenter – povestea peștilor-banană.– Domnișoară Carpenter, dar te rog! Îmi cunosc meseria. Mai bine uită-te în apă, poate vezi vreun pește-banană. Azi e o zi desăvârșită pentru peștii-banană.– Nu văd nici unul, spuse Sybil.– E explicabil. Au niște obiceiuri foarte ciudate. Continuă să împingă salteaua în larg. Apa încă nu-i ajungea până la piept. Au o soartă foarte tragică, spuse el. Știi ce fac, Sybil?Fetița clătină din cap.– Ei bine, înoată într-o gaură plină cu banane. La început, când intră, par niște pești obișnuiți. Dar o dată ajunși acolo, se îndoapă ca niște porci. Să vezi, am cunoscut cândva câțiva pești care au înotat înăuntru și au mâncat nici mai mult, nici mai puțin de șaptezeci și opt de banane.Mai făcu un pas înainte cu salteaua pneumatică și cu pasagera sa.– Bineînțeles că după asta se umflă atât de tare, încât nu pot ieși afară. Nu mai încap pe ușă.– Să nu mergem prea departe, spuse Sybil. Și ce se-ntâmplă cu ei atunci?– Ce se întâmplă cu cine?– Cu peștii-banană.– Vrei să spui – după ce mănâncă atâtea banane că nu mai pot ieși din gaura cu banane?– Da, încuviință Sybil.– Ei bine, Sybil, îmi pare rău că trebuie să-ți spun. Mor.– De ce? întrebă Sybil.– Păi, pentru că se îmbolnăvesc de febra bananelor. E o boală groaznică.Deși numără în jur de 15 pagini, „O zi desăvârșită pentru peștii-banană” are rolul să îți zdruncine toate țiglele de pe casă și să te facă s-o recitești de zeci de ori. Iar la a 54 recitire vei fi la fel de siderat ca la prima.P.S: „O zi desăvârșită pentru peștii banană” este publicată în limba română în cadrul volumului „Nouă Povestiri”, apărut la Polirom în 2013.