Sâmbătă, 9 ianuarie 1937 Prima mea zi de schi. N-aş fi crezut că va merge aşa de uşor. Aveam un fel de vanitate copilăroasă de a mă simţi instalat pe schiuri – în perfecta mea ţinută reglementară, pe care mi-am improvizat-o în ziua plecării de la Bucureşti, dar nu credeam că voi reuşi vreodată să fac vreo ispravă cu echipamentul meu, puţin cinematografic. Alaltăieri, la Predeal, unde ne oprisem câteva minute la vila M., ceream explicaţii şi sfaturi cu oarecare sfială (erau atâţia schieuri vechi acolo!) şi când cineva m-a întrebat, pentru a şti dacă voi învăţa sau nu: „Eşti fricos?” – am răspuns fără ocol şi cu mare sinceritate: „Cred că da”. „Atunci n-ai să înveţi niciodată” mi-a răspuns tipul, tranşând discuţia. Şi totuşi am să învăţ. Din primul moment şi dându-mi drumul oarecum la nimereală, convins că voi cădea după primii metri, am străbătut vijelios (da, îmi place să spun „vijelios”) panta de la Stâna Regală şi, ce e mai comic, fără să cad. Pe urmă am făcut o sumă de alte isprăvi care mă uluiau. N-am coborât la întoarcere o bună parte din drum pe schiuri – e drept, căzând destul de des – dar, la urma urmelor, cu destulă îndemânare pentru prima zi? W., care îmi era profesoară, mi-a spus: „Bravo, ai talent” şi nu mi-a fost ruşine să primesc cu măgulire această notă bună, conferită cu obiectivitate [...]. Ce dimineaţă fericită! Viaţa mai are unele lucruri să-mi spună.
1 februarie [1937] Nu ştiu dacă meritam această dimineaţă de schi. Fapt e că mi-am acordat-o, şi acum nu simt niciun fel de remuşcare. Am fost la Opler. Terenul e mult mai mic şi panta mai uşoară decât la Stână. N-am mai avut impresia ameţitoare a începutului. Totul mi s-a părut mai puţin fantastic decât atunci. Încep să fiu mai puţin intimidat de uniforma mea, de schiurile mele. Încep să mă familiarizez cu întreg acest aparat, care altădată mi se părea inaccesibil. În plină cursă, îmi controlez mişcările şi încep să le corectez. Nu mai am în niciun caz acea senzaţie vertiginoasă de zbor fără direcţie. Devin mai stăpân pe frână şi probabil mai prudent.
1. Indică sensul secvenţei tranşând discuţia.
2. Menționează în ce zi a săptămânii s-a oprit autorul la Predeal.
3. Precizează momentul zilei în care autorul începe orele de schi, justificându-ţi răspunsul cu o secvenţă din text.
4. Explică motivul pentru care, în februarie, în timp ce schiază, autorul nu mai are acea senzaţie vertiginoasă de zbor fără direcţie.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, care se desprinde din al treilea paragraf al textului dat.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
291
1. Indică sensul secvenţei: ,, tranşând discuţia".
Aceste cuvinte evidenţiază concluzionarea unei conversaţii.
2. Menționează în ce zi a săptămânii s-a oprit autorul la Predeal.
Autocarul s-a oprit la Predeal joi, 7 ianuarie 1 937.
3. Precizează momentul zilei în care autorul începe orele de schi, justificându-ţi răspunsul cu o secvenţă din text.
Autorul începe marea aventură a schiului într-o dimineaţă de iarnă, exclamând:
,, Ce dimineaţă fericită!".
4. Explică motivul pentru care, în februarie, în timp ce schiază, autorul nu mai are acea senzaţie vertiginoasă de zbor fără direcţie.
Senzaţia de zbor fără direcţie îi este anihilată autorului, fiindcă începea să simtă schiatul ca pe un lucru ce i-ar aparţine şi lui.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, care se desprinde din al treilea paragraf al textului dat.
Autorul se ridică din neputinţa schiatului prin perseverenţă, trăsătură definitorie persoanelor care ştiu că uşorul e în renunţare, iar greul în împlinire şi atunci el alege. Opţiunea îi aduce bucuria schiatului, imposibilul categorisit de unii- ,, n-ai să înveţi niciodată"-, devine posibil dat de calitatea sa morală.
Aceste cuvinte evidenţiază concluzionarea unei conversaţii.
2. Menționează în ce zi a săptămânii s-a oprit autorul la Predeal.
Autocarul s-a oprit la Predeal joi, 7 ianuarie 1 937.
3. Precizează momentul zilei în care autorul începe orele de schi, justificându-ţi răspunsul cu o secvenţă din text.
Autorul începe marea aventură a schiului într-o dimineaţă de iarnă, exclamând:
,, Ce dimineaţă fericită!".
4. Explică motivul pentru care, în februarie, în timp ce schiază, autorul nu mai are acea senzaţie vertiginoasă de zbor fără direcţie.
Senzaţia de zbor fără direcţie îi este anihilată autorului, fiindcă începea să simtă schiatul ca pe un lucru ce i-ar aparţine şi lui.
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a autorului, care se desprinde din al treilea paragraf al textului dat.
Autorul se ridică din neputinţa schiatului prin perseverenţă, trăsătură definitorie persoanelor care ştiu că uşorul e în renunţare, iar greul în împlinire şi atunci el alege. Opţiunea îi aduce bucuria schiatului, imposibilul categorisit de unii- ,, n-ai să înveţi niciodată"-, devine posibil dat de calitatea sa morală.
Utilizator anonim:
Cu drag!
Alte întrebări interesante
Alte limbi străine,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă