Question

Sâmbătă, 9 ianuarie 1937 Prima mea zi de schi. N-aş fi crezut că va merge aşa de uşor. Aveam un fel de vanitate copilăroasă de a mă simţi instalat pe schiuri – în perfecta mea ţinută reglementară, pe care mi-am improvizat-o în ziua plecării de la Bucureşti, dar nu credeam că voi reuşi vreodată să fac vreo ispravă cu echipamentul meu, puţin cinematografic. Alaltăieri, la Predeal, unde ne oprisem câteva minute la vila M., ceream explicaţii şi sfaturi cu oarecare sfială (erau atâţia schieuri vechi acolo!) şi când cineva m-a întrebat, pentru a şti dacă voi învăţa sau nu: „Eşti fricos?” – am răspuns fără ocol şi cu mare sinceritate: „Cred că da”. „Atunci n-ai să înveţi niciodată” mi-a răspuns tipul, tranşând discuţia. Şi totuşi am să învăţ. Din primul moment şi dându-mi drumul oarecum la nimereală, convins că voi cădea după primii metri, am străbătut vijelios (da, îmi place să spun „vijelios”) panta de la Stâna Regală şi, ce e mai comic, fără să cad. Pe urmă am făcut o sumă de alte isprăvi care mă uluiau. N-am coborât la întoarcere o bună parte din drum pe schiuri – e drept, căzând destul de des – dar, la urma urmelor, cu destulă îndemânare pentru prima zi? W., care îmi era profesoară, mi-a spus: „Bravo, ai talent” şi nu mi-a fost ruşine să primesc cu măgulire această notă bună, conferită cu obiectivitate [...]. Ce dimineaţă fericită! Viaţa mai are unele lucruri să-mi spună.
1 februarie [1937] Nu ştiu dacă meritam această dimineaţă de schi. Fapt e că mi-am acordat-o, şi acum nu simt niciun fel de remuşcare. Am fost la Opler. Terenul e mult mai mic şi panta mai uşoară decât la Stână. N-am mai avut impresia ameţitoare a începutului. Totul mi s-a părut mai puţin fantastic decât atunci. Încep să fiu mai puţin intimidat de uniforma mea, de schiurile mele. Încep să mă familiarizez cu întreg acest aparat, care altădată mi se părea inaccesibil. În plină cursă, îmi controlez mişcările şi încep să le corectez. Nu mai am în niciun caz acea senzaţie vertiginoasă de zbor fără direcţie. Devin mai stăpân pe frână şi probabil mai prudent.
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă a învața un sport este dificil sau nu, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din volumul Jurnal 1935-1944 de Mihail Sebastian , cat și la experiența personală sau culturală.
Va rog ! Imi trebuie maine !

Answer 1

Sportul este o senzatie uimitoare care te imbujoreaza si te fascineaza.Sportul este viata.
A invata un sport este oare un lucru greu?Usor de spus, greu de raspuns.
Pentru unii, sportul este pur si simplu un efort foarte obositor care iti da dureri de corp si iti iroseste timpul degeaba.Pentru unii , sportul este un mod de a slabi sau de a fi mai sanatos.Dar sint persoane care considera sportul cel mai important lucru, un univers imens si o lume inconjurata de energie. Ei pot sasi dedice toata viata sportului, fiecare minut si secunda, fara sa regrete nici o clipa.Pentru ei orice pista de alergat loc de skiat sau teren sportiv este o minune pe care nu poti numai sa o vezi cu ochii, dar si sa o simti. Pentru astfel de persoane a invata un sport este o arta, un mod de asi imbunatati calitatile fizice si de a fi mai energetic.
Pentru mine a invata un sport este ca si cum as invata o noua viata, o noua era.Sportul este foarte important in viata noastra si de aceea trebuie practicat cu seriozitate.