saraca-i a ta limba starea eului liric. URGENT!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Săracă-i a ta limbă de vorbă și de gând
Când mintea [ți] se sfarmă de visuri spumegând,
În van cauți cuvântul și sunetul în van
Să prinzi în cercu-i palid gândul cel diafan
Că nu e limbă vagă, cuvântul nu-i profan
Ce scrie al gândirei puternic ocean.
Explicație:
In poezia dată spre analiză, eul liric este cuprins de propriile gânduri, comparate cu un puternic ocean, a cărui apă liniștită este agitată de visurile spumegând.
Instanța poetică se află parcă intr-o stare de reverie, la poarta dintre vis si realitate, gândurile sale fiind bulversate atât de tare de visurile neîmplinite, încât acesta își găsește cu greu cuvintele, astfel fiind explicat si titlul operei "Săracă-i a ta limbă", care evidențiază starea de amuțire in care se află eul liric atunci cand pătrunde in profunzimea celor mai arzătoare dorințe ale sale.
Instanța poetică este totodată confuză, nefiind in stare să își deslușească in totalitate gandurile, epitetul" gândul cel diafan" evidențiind acest lucru. Gândul este prezentat ca fiind diafan tocmai datorită faptului că nu se poate distinge clar "conturul" acestuia, mai exact adevărată sa semnificație.
În ultimele două versuri se evidențiază faptul că însuși eul liric este cel care poate înțelege cu adevărat gandirea sa, un puternic ocean, oricât de profundă ar fi căci "limba nu e vagă, cuvântul nu-i profan".
Cam așa aș interpreta eu poezia asta(e prima data cand o citesc). Poate tu ai altă părere, si nu e nimic greșit in asta, pentru ca textul liric este perceput diferit de fiecare dintre noi și nu exista răspunsuri corecte sau greșite. Sper ca îți place textul și scrie-mi in comentarii ce parere ai despre el(daca nu te deranjează ofc). Noapte bună!