Scheletul si musculatura membrilor- anatomie si fiziologie mini-eseu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul membrului inferior
1. Scheletul membrului superior este alcătuit din:
osul braţului său humerus;
oasele antebraţului: cubitus sau ulna (înăuntru), radius (în afară);
oasele mâinii (carpiene – 8, metacarpiene – 5, falange – 5).
Scheletul umărului este constituit din două oase: clavicula (fixează membrul superior de torace) şi scapula.
2. Scheletul membrului inferior este alcătuit din:
osul coapsei sau femurul (cel mai lung os);
oasele gambei: tibia (înăuntru) şi peroneul sau fibula este mai subţire decât tibia (în afară);
rotula înaintea genunchiului;
oasele piciorului (tarsiene – 7, metatarsiene – 5, falange – 5).
Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura pelviană şi osul sacru.
Centura membrului inferior se compune din două oase coxale. Oasele coxale se unesc înainte între ele, înapoi cu sacrul şi coccigele, formand peretele osos al unei cavităţi importante numită pelvis.
Muşchii membrului superior sunt: muşchii umărului ( deltoid ), muşchii braţului ( biceps şi triceps brahial), muşchii antebraţului ( pronatori şi supinatori ai antebraţului, flexori şi extensori ai degetelor ) şi muşchii mâinii.
→ Muşchii membrului inferior sunt: muşchii fesieri, muşchii coapsei (croitor, cvadriceps femural, biceps femural, adductori ai coapsei), muşchii gambei (gastrocnemian, pronatori şi supinatori ai piciorului, flexori şi extensori) şi muşchii piciorului (extensori ai degetelor şi plantari).
Muşchiul croitor (Sartorius) – cel mai lung muşchi al corpului; permite rotirea piciorului şi încrucişarea picioarelor, controlează miscraile în timpul mersului, statului pe loc, păstrării echilibrului.
Explicație:
Membrele sau extremităţile sunt două perechi de apendice mobile, destinate diferitelor mişcări.
Ele sunt impartite:
- membre superioare
- membre inferioare
Membrele (extremitatile) prezinta o portiune care le leaga de trunchi, numita centura membrului (centura scapulara - pentru membrele superioare, celtura pelviana - pentru membrele inferioare) si o portiune care o continua pe precedenta, numita membrul liber (superior sau inferior).
I. Scheletul membrului superior
Oasele care alcătuiesc scheletul membrului superior sunt descrise ca oase ale centurii scapulare şi oasele extremităţii libere a membrului superior. Centura scapulară este alcătuită din claviculă şi omoplat. Scheletul extremităţii libere a membrului superior se subîmparte, la rândul lui, în scheletul braţului, reprezentat de humerus, scheletul antebraţului, alcătuit din radius şi ulna sau cubitus, şi scheletul mâinii, format din oasele carpiene, metacarpiene şi falange.
a. Centura membrului superior sau centura scapulară formează scheletul umărului și asigură legătura dintre oasele membrului liber și toracele osos.
Oasele centurii scapulare se compune din două oase; clavicula şi scapula sau omoplatul.


1. CLAVICULA este un os lung şi pereche, situat la limita dintre torace şi gât; este orientată transversal, fiind cuprinsă între manubriul sternului şi acromionul scalpului.
Clavicula prezintă două curburi inegale, care îi dau forma literei S culcat (C\J ). Dintre aceste două curburi, una este medială, cu concavitatea posterioară, şi alta laterală, cu concavitatea anterioară. Forma osului poate fi observată prin simpla inspecţie. Osul poate fi explorat prin palpare aproape pe toată întinderea lui, fiind astfel un reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului şi pentru localizarea eventualelor afecţiuni.
Clavicula este formată din corp şi două extremităţi.
Orientare. Se aşază: lateral - extremitatea turtită, anterior - marginea concavă a acestei extremităţi, iar în jos - faţa osului, prevăzută cu un şanţ.

2. SCAPULA sau OMOPLATUL este un os lat, de formă triunghiulară, situat la partea postero-superioară a toracelui.
Pe schelet, acest os se întinde între primul spaţiu intercostalşi coasta a VII-a. Osul este aplicat pe torace, pe care-1 depăşeşte însă lateral, luând astfel parte la formarea umărului şi la delimitarea axilei.
Prezintă două feţe, trei margini şi trei unghiuri.
Orientare. Se aşază: posterior faţa prevăzută cu o puternică spină; în sus marginea cea mai mică şi subţire; lateral (şi puţin înainte) unghiul cel mai voluminos (prevăzut cu o cavitate articulară).
1. Spina scapulei aderă de faţa posterioară a scapulei. Se continuă în porţiunea ei laterali cu o prelungire liberă, neaderentă de faţa posterioară ; numită acromion. Spina scapulei are o formă triunghiulară, prezentând o faţă superioară şi alta inferioară. Ea are trei margini, dintre care una anterioară, prin care spina aderă de faţa poasterioară a scapulei; alta laterală, liberă şi concavă; a treia dorsală. Marginea dorsală este groasă şi rugoasă şi dă inserţie, prin buza superioară muşchiului trapez, iar prin cea inferioară muşchiului deltoid.
2. Acromionul. Este o proeminenţă turtită de sus în jos şi palpabilă sub piele. Prezintă faţa articulară
a acromionului pentru extremitatea laterală a claviculei, cu care se articulează. La unirea acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul acromionului. Spina scapulei şi acromionul se pot palpa sub piele. Unghiul acromionului, situat la unirea celor două formaţiuni, are deosebită importanţă practică; pornind de la el, se pot face măsurătorile pentru stabilirea eventualelor luxaţii ale centurii scapulare.
3. Fosa supraspinoasă. Dă inserţie muşchiului supraspinos.
4. Fosa subspinoasă sau infraspinoasă. Dă inserţie mai multor muşchi: infraspinos, rotund mare, rotund mic.
b. Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul antebrațului (radius, ulna) și scheletul mâinii (oase carpiene, metacarpiene ți falange).


1. HUMERUSUL este un os lung, pereche, care formează scheletul braţului. El este alcătuit dintr-un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize. Corpul are forma unei prisme triunghiulare cu marginile mult rotunjite, prezintă în partea mijlocie - 29 - proeminenţa osoasă numită tuberozitatea deltoidiană şi şanţul nervului radiat. Extremitatea superioară prezintă: capul humeral, tuberculul mare, tuberculul mic şi şanţul intertubercular. Capul numeral este o formaţiune osoasă a cărei suprafaţă articulară are mărimea unei treimi dintr-o sferă. El intră în cavitatea glenoidă a scapulei. Extremitatea inferioară a humerusului este turtită antero-posterior şi prezintă condilul humeral, trohleea, epicondilii medial şi lateral, fosa coronoidă şi olecraniană.
Orientare. Se aşază: în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial suprafaţa ei articulară, anterior şanţul profund pe care această extremitate îl prezin